1. [DEX '09] DERETICA, deretic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derăteca, derdica, dereteca vb. I] – Lat. de-radicare.
2. [MDA2] deretica [At: PSALT. 89/34 / V: ~teca, direteca, dir~, diritica, ~răt~, dirăt~[1], dărăt~, dărăteca, ~rădica, ~redica, ~ridica, dirădica, diridica, derdica, dirdica, drădica / Pzi: ~etic / E: lat deradicare] 1 vt (Înv) A înlătura, a face să dispară. 2 vt (Înv) A scăpa (de)..., a elibera (de)... 3 vt (Înv) A dărui. 4 vi A face ordine și curățenie prin casă. 5 vt A pune ceva în ordine Si: a aranja. 6 vi (Buc) A umbla (sau a da o raită) prin împrejurimi.
3. [DLRLC] DERETICA, deretic, vb. I. 1. Intranz. A face rînduială, a curăța prin casă (scuturînd așternutul, ștergînd praful, măturînd etc.). Se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5. Atunci se pune fata și scutură și deretică. ISPIRESCU, L. 337. 2. Tranz. A pune (ceva) în ordine, a aranja. Afară se auzea ploaia cernută fără istov, glasul birjarului dereticînd ceva în jurul trăsurii. C. PETRESCU, S. 81. În vremea asta tu deretică toate și pregătește cele de cuviință. SADOVEANU, D. P. 78. – Variante: (regional) derădica (SBIERA, P. 31), derăteca (VLAHUȚĂ, N. 9), derdica, derdic (CREANGĂ, A. 69), dereteca (CAMIL PETRESCU, T. I 542, ISPIRESCU, L. 149, POPESCU, B. III 118), diretica (la TDRG) vb. I.
4. [Șăineanu, ed. VI] dereticà v. a pune în ordine, a așeza lucrurile la locul lor (mai ales în casă). [Mold. derădicà: lat. DERADICARE].
5. [DEX '09] DERĂTECA vb. I v. deretica.
6. [DEX '09] DERDICA vb. I v. deretica.
7. [DEX '09] DERETECA vb. I v. deretica.
8. [MDA2] dăratica v vz deretica
9. [MDA2] dărăteca v vz deretica
10. [MDA2] dărătica v vz deretica
11. [MDA2] dârătica v vz deretica
12. [MDA2] derădica v vz deretica
13. [MDA2] derăteca v vz deretica
14. [MDA2] derătica v vz deretica
15. [MDA2] derdica v vz deretica
16. [MDA2] deredica v vz deretica
17. [MDA2] dereteca v vz deretica
18. [MDA2] deridica v vz deretica
19. [MDA2] dirădica v vz deretica
20. [MDA2] dirăteca v vz deretica
21. [MDA2] dirdica2 v vz deretica
22. [MDA2] diredica v vz deretica
23. [MDA2] direteca v vz deretica
24. [MDA2] dirica v vz deretica
25. [MDA2] diridica v vz deretica
26. [MDA2] diritica v vz deretica
27. [MDA2] drădica v vz deretica
28. [CADE] ❍ DERĂDICA (-ic) vb. tr. = DERETECA.
29. [CADE] DERETECA (-tec), DERETICA, DIRETICA (-tic) vb. tr. și intr. A face rînduială prin casă, scuturînd așternutul, ștergînd praful, măturînd, etc.: fata scutură și deretică și așeză toate lucrușoarele pe la locurile lor (ISP.); cocoana Leonora diretică odăile chiriașilor (BR.-VN.) [lat. de-radīcare].
30. [CADE] ❍ DIRĂDICA = DERETICA.
31. [CADE] DIRETECĂ, DIRETICA 👉 DERETICA.
32. [DLRLC] DERĂDICA vb. I v. deretica.
33. [DLRLC] DIRETICA vb. I v. deretica.
34. [Șăineanu, ed. VI] derădicà v. Mold. a deretica: derăticam și măturam prin casă CR.
35. [Scriban] dărátic V. deretic.
36. [Scriban] dărătec V. diretic.
37. [Scriban] derădíc și derătic V. deretic.
38. [Scriban] derdíc V. deretic.
39. [Scriban] deredíc V. deretic.
40. [Scriban] derétic și dirétic, a -á v. tr. (lat. *de- și *diréctico, -áre, d. dirigere, directum, a îndrepta. V. dreg). Așez, aranjez, pun lucrurile la locu lor: să diretice pin ĭatacurĭ (VR. 1923, 4, 24). Fig. Vechĭ (infl. de ridic). Înlătur, mătrășesc: l-a direticat de pe fața pămîntuluĭ. – În Munt. (vechĭ) și dărătec, dărátic. În Mold. nord. Trans. diredíc, dirădíc; maĭ vechĭ derădic, deredic, derádic și derătic. – Și derdíc, drădïc. V. chitesc, zăhăĭesc.
41. [Scriban] dirădíc V. deretic.
42. [Scriban] diredíc V. deretic.
43. [Scriban] dirétic V. deretic.
44. [Scriban] drădíc V. deretic.
45. [DOOM 3] deretica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deretic, 2 sg. deretici, 3 deretică; conj. prez. 1 sg. să deretic, 3 să deretice
46. [DOOM 2] deretica (a ~) vb., ind. prez. 3 deretică
47. [MDO] deretica
48. [IVO-III] deretic.
49. [DER] deretica (deretic, dereticat), vb. – 1. (Înv.) A da la o parte. – 2. A degaja, a elibera (interiorul casei). – 3. A face curățenie, a curăța. – Var. der(ă)dica, dereteca, diretica, d(i)rădica, der(e)dica. Lat. *dēradĭcāre „a dezrădăcina” (Candrea-Dens., 484; Candrea; Graur, BL, IV, 184; Cortés 127), ipoteză confirmată de prima var., și de sensul vechi: cf. voi dărăteca pre cei fără de lege (Biblia 1688). Totuși, Pușcariu 503; Tiktin și Scriban preferă să se refere la lat. *directĭcāre, de la rectus.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL