1. [DEX '09] DĂRÂMĂTOR, -OARE, dărâmători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dărâmă. – Dărâma + suf. -ător.
2. [MDA2] dărâmător, ~oare smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: dărâma + -ător] 1-5 (Rar) Persoană care dărâmă (1-2, 5-7).
3. [DLRLC] DĂRÎMĂTOR, -OARE, dărîmători, -oare s. m. și f. Persoană care dărîmă. Acum stau în dreptul casei mele... și nu o mai găsesc. Dărîmătorii o duc în tărăboanțe și care, și o varsă departe, desfăcută în cărămizi și bîrne. ARGHEZI, P. T. 147.
4. [DOOM 3] dărâmător (rar) s. m., pl. dărâmători
5. [DOOM 2] dărâmător (rar) s. m., pl. dărâmători
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL