1. [DEX '09] DĂRUIRE, dăruiri, s. f. Acțiunea de a (se) dărui și rezultatul ei; dăruială; (concr.) dar2. ♦ Fig. Devotament, abnegație, sacrificiu. – V. dărui.
2. [DLRLC] DĂRUIRE, dăruiri, s. f. Acțiunea de a (se) dărui și rezultatul ei. 1. Dar. Copiii le mulțămiră de astă dăruire. RETEGANUL, P. II 35. 2. Gest, act de devotament, de sacrificiu. Mă uitam la Ivan, ca odinioară la icoană, cu un sentiment de desprindere din mine și de dăruire. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 104.
3. [DEX '09] DĂRUI, dăruiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da în dar2 ceva cuiva; a face cuiva un dar2; a cinsti pe cineva cu ceva. ♦ A înzestra pe cineva cu ceva; a dota. 2. Tranz. A da, a acorda. 3. Tranz. și refl. A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). [Prez. ind. și: dărui] – Din sl. darovati.
4. [CADE] DĂRUI (-uesc) vb. tr. A da în dar, a face un dar: la botez, ciobanul dărui finului său o oaie fătătoare (ISP.); (P): lucrul la timp dăruit prețuește îndoit; Ⓕ: îi dăruise însă Dumnezeu o mîndruleană de fată (GRIG.); dăruește-mi viața (CRG.) [vsl. darovati].
5. [DLRLC] DĂRUI, dăruiesc, vb. IV. Tranz. (Uneori cu determinări indicînd darul, introduse prin prep. «cu») 1. A face (cuiva) un dar, a da în dar; a cinsti (pe cineva). E bun și blînd [pisoiul] ca și bătrîna aceea care mi l-a dăruit. SADOVEANU, P. M. 239. Cei doi moșnegi... îi puseră numele Pipăruș-Viteazul, și îl dăruiră cu un paloș. RETEGANUL, P. V 74. Colonelul Enghel îmi dărui o pușcă cu două țeve. ODOBESCU, S. III 22. 2. A da, a acorda. Vreau să-ți dăruiesc... un sfat SADOVEANU, D. P. 147. Pe poporul romîn [să ne sprijinim]... pe acest popor căruia îi dăruim libertatea și rodul muncii lui. CAMIL PETRESCU, B. 137. ◊ (În legătură cu viața, anii, zilele de trăit) Dăruiește-mi viață, Păsărilă, că te-oi dărui și eu cu milă și cu daruri împărătești. CREANGĂ, P. 268. Eu să ucid orfanul la sînul meu purtat? L-am dăruit cu zile și vrei să-mi întorc darul? ALECSANDRI, P. III 345. Funiile că-i tăia Și cu viața-l dăruia. TEODORESCU, P. P. 556. 3. (Cu privire la muncă, activitate, viață etc.) A închina, a consacra, a dedica, a hărăzi. V. I. Lenin și-a dăruit întreaga viață cauzei revoluției proletare. ◊ Refl. Se simțea cuprins de un dor de a fi neasemuit de bun, eroic, de a se dărui cauzei socialismului pentru care au trăit și au murit atîția eroi. CĂLUGĂRU, O. P. 437. Ai murit, dăruindu-te tot... dintr-o singură dată. CAMIL PETRESCU, B. 126. 4. A înzestra (pe cineva) cu ceva; a dota. Niciodată n-a dăruit-o viața cu florile roșii ale bucuriei. ISAC, O. 220. – Prez. ind. și: dărui (DEȘLIU, G. 34).
6. [Șăineanu, ed. VI] dăruì v. a da cuiva ceva în dar. [Slav. DAROVATI].
7. [Scriban] dăruĭésc v. tr. (vsl. darovati, daroviti, dariti. V. dar). Daŭ în dar, donez.
8. [DOOM 3] dăruire s. f., g.-d. art. dăruirii; pl. dăruiri
9. [DOOM 2] dăruire s. f., g.-d. art. dăruirii; pl. dăruiri
10. [DOOM 3] dărui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiesc, 3 sg. dăruiește, imperf. 1 dăruiam; conj. prez. 1 sg. să dăruiesc, 3 să dăruiască
11. [DOOM 2] dărui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiesc, imperf. 3 sg. dăruia; conj. prez. 3 să dăruiască
12. [MDO] dărui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiesc, conj. dăruiască)
13. [IVO-III] dăruesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
14. [DE] DIVINA NATURA DEDIT AGROS, ARS HUMANA AEDIFICAVIT URBES (lat.) divina natură a dăruit ogoarele, măiestria omului a clădit orașele – M. Terentius Varro, „Res rusticae”, III, 1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL