1. [DEX '09] DĂNGĂNIT s. n. Faptul de a dăngăni. – V. dăngăni.
2. [MDA2] dăngănit sf [At: CONTEMPORANUL, VII, 480 / Pl: ~uri / E: dăngăni] 1-2 Dăngănire (1-2). 3 (Pex) Dangăt.
3. [CADE] DĂNGĂNIT sbst. = DANGĂT: un singur clopot, al cărui ~ dulce... îmi sună și acum în urechi (CRG.) [dăngani].
4. [DLRLC] DĂNGĂNIT s. n. Acțiunea de a dăngăni și rezultatul ei; dangăt. Dăngănitul clopotelor.
5. [DEX '09] DĂNGĂNI, pers. 3 dăngăne, vb. IV. Intranz. (Despre clopote) A suna. [Prez. ind. și: dăngănește] – Dang + suf. -ăni.
6. [MDA2] dăngăni [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: ~nesc, dăngăn / E: dang + -ăni] 1 vi (D. clopote, tălăngi) A scoate sunete caracteristice prin lovire, clătinare etc. Si: a bate, a suna. 2 vi (Rar; pan; d. oameni) A bate (ritmic) cu degetele în ceva, în semn de nerăbdare, plictiseală, nervozitate etc. 3 vt (Reg) A mângâia.
7. [CADE] DĂNGĂNI (-ănesc) vb. intr. A suna prelung (vorb. de clopot): (clopotul) cel mare dăngăni încă de trei ori (SAD.) [dang!].
8. [DEX '98] DĂNGĂNI, pers. 3 dăngănește, vb. IV. Intranz. (Despre clopote) a suna. – Dang + suf. -ăni.[1]
9. [DLRLC] DĂNGĂNI, dăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre clopot) A suna.
10. [DOOM 3] !dăngănit s. n., pl. dăngănituri
11. [DOOM 2] dăngănit s. n.
12. [DOOM 3] !dăngăni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. dăngăne/dăngănește, 3 pl. dăngăn/dăngănesc, imperf. 3 sg. dăngănea; conj. prez. 3 să dăngăne/să dăngănească
13. [DOOM 2] dăngăni (a dăngăni) vb., ind. prez. 3 sg. dăngănește / dăngăne, imperf. 3 sg. dăngănea; conj. prez. 3 să dăngănească / să dăngăne
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL