1. [MDA2] dârmoietură sf [At: CANTEMIR, HR. 221/ V: ~it~ / Pl: ~ri / E: dârmoi + -tură] (Îvr) 1 Pleavă. 2 (Pex) Vorbă goală, neîntemeiată.
2. [MDA2] dârmoitură sf vz dârmoietură[1]
3. [CADE] ‡ DÎRMOIETURĂ (pl. -turi) sf. (CANT.) Ciuruitură, ceea ce s’a trecut prin dîrmon [dîrmoia].
4. [Scriban] dîrmoĭetúră f., pl. ĭ. Cant. Grîne dîrmonite.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL