1. [MDA2] dârare sf vz dârâre
2. [MDA2] dâra vt vz dârî
3. [MDA2] dârâre sf [At: MDA ms / V: ~rare / Pl: ~ri / E: dârî] (Pop) 1 Deplasare a unor ființe lăsând în urmă dâre (20) Si: dârât1 (1). 2 Călcare și strivire a ceva în cursul deplasării Si: dârât1 (2).
4. [MDA2] dârî vt [At: TDRG / V: ~ra / Pzi: ~resc / E: dâră] (Pop; d. ființe) 1 A se deplasa lăsând o dâră (20) 2 A călca și strivi ceva în cursul deplasării Si: dâra (2).
5. [DLRLC] DÎRA vb. I. v. dîrî.
6. [DLRLC] DÎRA vb. I v. dîrî.
7. [DLRLC] DÎRÎ, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîra (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.
8. [Scriban] dîrăsc, a dîrî v. tr. (vsl. drati-deron, a zgîria, după tipu pîrăsc ș.a. O var. a acestuĭ verb e zgîrîi). Munt. Rar. Calc, strivesc, vorbind de flori și ĭarbă: ce florĭ diraște? (Teod. P.P. 67 ȘI 627).
9. [Scriban] dîrî V. dîrăsc.
10. [DOOM 3] dârî (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârăsc, 3 sg. dârăște, imperf. 1 dâram; conj. prez. 1 sg. să dârăsc, 3 să dârască
11. [DOOM 2] dârî (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârăsc, 3 sg. dârăște, imperf. 3 sg. dâra, perf. s. 3 sg. dârî, 1 pl. dârârăm, m.m.c.p. 3 sg. dârâse, 3 pl. dârâseră; conj. prez. 3 să dârască; ger. dârând; part. dârât
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL