1. [DEX '09] DUȘMĂNOS, -OASĂ, dușmănoși, -oase, adj. Plin de dușmănie, de ură; ostil, răuvoitor, dușmănesc. – Dușman + suf. -os.
2. [MDA2] dușmănos, ~oasă a [At: NEGRUZZI, S. I, 248 / Pl: ~oși, ~oase / E: dușman + -os] Plin de dușmănie Si: dușmănesc (1), ostil, răuvoitor.
3. [CADE] DUȘMĂNOS adj. Plin de dușmănie, cu sentimente de dușmană: e cînos, ~ la inimă, răuvoitor, se bucură de nenorocirea altora și ar face numai rău (VOR.) ; Ⓕ: suflarea dușmănoasă a Crivățului, pornită fără veste într’o zi, a hotărît-o (BR.-VN.).
4. [DLRLC] DUȘMĂNOS, -OASĂ, dușmănoși, -oase, adj. Plin de dușmănie; ostil, răuvoitor. N-avea nimic dușmănos în înfățișare. SADOVEANU, Z. C. 178. Trufia dușmănoasă prefă-o-n neputință. MACEDONSKI, O. II 258. ◊ Fig. Vînturi dușmănoase... Abat navigatorii spre prăpăstii de apă. BARANGA, V. A. 9. Sînt locuri în care apele devin rele, dușmănoase. BOGZA, C. O. 197. Gonim, storși de puteri, Prin marginea pădurii De-acuma dușmănoase. CAMIL PETRESCU, V. 86. ◊ (Adverbial) Mihai privește dușmănos către Maxim. DAVIDOGLU, O. 41. Trecătorii călcau dușmănos în zloată. C. PETRESCU, A. 438.
5. [Șăineanu, ed. VI] dușmănos a. plin de dușmănie: muiere dușmănoasă.
6. [Scriban] dușmănós, -oásă adj. Plin de dușmănie: privire dușmănoasă. Adv. Cu dușmănie.
7. [DOOM 3] dușmănos adj. m., pl. dușmănoși; f. dușmănoasă, pl. dușmănoase
8. [DOOM 2] dușmănos adj. m., pl. dușmănoși; f. dușmănoasă, pl. dușmănoase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL