1. [DEX '09] DUȘMĂNESC, -EASCĂ, dușmănești, adj. (Înv.) Al dușmanilor, privitor la dușmani. ♦ Dușmănos. – Dușman + suf. -esc.
2. [MDA2] dușmănesc, ~ească a [At: LB / Pl: ~ești / E: dușman + -esc] 1 Care are o atitudine dușmănoasă. 2 Specific dușmanului (1). 3 Referitor la dușman (1). 4 Care aparține dușmanului (1).
3. [CADE] DUȘMĂNESC adj. De dușman, vrăjmășesc: Vin cu porunci domnești Și cu gînduri dușmănești (ALECS.-P.).
4. [DLRLC] DUȘMĂNESC, -EASCĂ, dușmănești, adj. (Învechit) Rău-voitor, ostil, vrăjmaș; al dușmanilor. Cetatea... purtînd pe zidurile sale urmele boambelor dușmănești, rămase singură. NEGRUZZI, S. I 175. Nu-i pasă Nici de cursă dușmănească, Nici de oaste-mpărătească. ALECSANDRI, P. P. 124.
5. [Șăineanu, ed. VI] dușmănesc a. ce vine dela un dușman, ostil: gând dușmănesc.
6. [Scriban] 2) dușmănésc v. tr. (d. dușman). Urăsc. V. refl. Mă urăsc reciproc: aceștĭ oamenĭ se dușmănesc.
7. [Scriban] 1) dușmănésc, -eáscă adj. Ostil, inamic, de dușman: trupe dușmăneștĭ.
8. [DEX '09] DUȘMĂNI, dușmănesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A avea sentimente de ură față de cineva (sau de ceva); a (se) urî. – Din dușman.
9. [MDA2] dușmăni vtr [At: EMINESCU, N. 5 / Pzi: ~nesc / E: dușman] 1-2 A avea sentimente de ură (față de cineva sau ceva) Si: a (se) urî.
10. [CADE] DUȘMĂNI (-ănesc) 1. vb. tr. A purta ură împotriva cuiva, a-l prigoni ca pe un dușman: La cel ce te dușmănește Tu cu bine-i răsplătește (PAMF.); M’a dușmănit trăind mereu și-a pizmuit norocul meu! (COȘB.). II. vb. refl. A trăi unul cu altul în dușmănie: mare greșală a fost a noastră că ne-am dușmănit fără nici o pricină cu vecinii noștri Moldoveni (ALECS.).
11. [DLRLC] DUȘMĂNI, dușmănesc, vb. IV. Tranz. A avea sentimente ostile față de cineva; a urî. A învățat-o și pe fată să ne dușmănească. STANCU, D. 31. Sînt dușmănit și prigonit de măria-sa. SADOVEANU, Z. C. 152. [Se duse] să se bată el singur cu oștile împăratului, ce-l dușmănea pe tată-său. EMINESCU, N. 5. ◊ Refl. reciproc. Am fost vecine... și ne-am dușmănit. CAMILAR, N. I 87. Ne-am dușmănit fără nici o pricină cu vecinii noștri. ALECSANDRI, T. II 16.
12. [Șăineanu, ed. VI] dușmănì v. a fi dușman cuiva: îl dușmănește rău.
13. [DOOM 3] dușmănesc (înv.) adj. m., f. dușmănească; pl. m. și f. dușmănești
14. [DOOM 2] dușmănesc (înv.) adj. m., f. dușmănească; pl. m. și f. dușmănești
15. [DOOM 3] dușmăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dușmănesc, 3 sg. dușmănește, imperf. 1 dușmăneam; conj. prez. 1 sg. să dușmănesc, 3 să dușmănească
16. [DOOM 2] dușmăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dușmănesc, imperf. 3 sg. dușmănea; conj. prez. 3 să dușmănească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL