1. [MDA2] duruială sf vz durăială
2. [Scriban] duruĭálă f., pl. ĭelĭ. Huĭetu lucrurilor care duruĭe, durăt.
3. [MDA2] durăială sf [At: MARIAN, S. 190 / V: ~rui~ / Pl: ~ieli / E: durăi + -eală] 1-5 Durăire. 6 (Fig; Buc) Vorbărie. 7 (Fig; Buc) Om care vorbește mult Si: palavragiu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL