1. [MDA2] duroare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 35/2 / V: dor~ / Pl: ~ori / E: ms dolor] (Înv) 1-2 Durere (1-2).
2. [CADE] † DUROARE sf. 1 Durere: să se pocăiască vrednicește cu ~ și cu inemă înfrîntă (PRV.-MB.); Să scoți toată boala, Toată ~a (TOC.) ¶ 2 pl. Reumatism, podagră [lat. dolor, -orem].
3. [Șăineanu, ed. VI] duroare f. (Banat) pl. podagră, reumatism: iarbă de durori. [Vechiu-rom. duroare, durere («cu trudă și cu durori, să se hrănească». Moxa = lat. DOLOREM].
4. [Scriban] duroáre f., pl. orĭ (lat. dǒlor, -oris; it. dolore, pv. cat. sp. dolor; fr. douleur, pg. dór. V. dor 1). Vechĭ. Durere. Azĭ. Ban. Pl. Podagră.
5. [MDA2] doroare sf vz duroare
6. [Scriban] durére f. Suferință fizică. Fig. Întristare: vorbea cu mare durere. – Vechĭ duroare. Într’un descîntec din Banat durime (Șez. 35, 110).
7. [DLRLV] DUROARE s. f. 1. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) Durere, suferință. A: Nu băga samă de durori de arsură. DVS, 18v. Cu toate fealiruile de durori și de pătimiri sînt îngreuiați. CD 1698, 38r. Cuprinsără-mă durorile morții. ANT., 102r; cf. DVS, 5v; CD 1698, 38r; CANTEMIR, IST; CD 1770, 40v, 47r. C: Dolor. Dorore. Faidalom. LEX. MARS., 201. Nu e zavistnicul fără durori. FL. D SEC. XVIII1, 71v. Mumă-mea ... cu durori mari și cu plînsu mare pre lume m-au adus. MISC. SEC. XVII, 82r. Pentru durori de ochi. MISC. 1778, 15r; cf. N TEST. (1648); PSALT. 1651; MISC. SEC. XVII, 79r, 131v. // B: Trimite-va preste el mînia urgiei să vie preste el durori. BIBLIA (1688). 2. (Ban; pl.) Podagră, reumatism. Durory. Podagra, AC, 335. Podagra. Dorory. Köszvény. LEX. MARS., 237. Etimologie: dolor.
8. [DAR] duroare s.f. (reg.) 1. durere. 2. (înv.) podagră; reumatism.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL