1. [MDA2] durlui1 sn [At: CAMILAR, P. S. 242 / Pl: ~e / E: nct] (Csnp) Prichiciul sobei sau cuptorului.
2. [MDA2] durlui2 [At: GRAIUL I, 501 / Pzi: ~esc / E: durloi] (Mol; Buc) A cânta din durloi (1).
3. [CADE] ❍ DURLUI (-uesc) vb. intr. Mold. 🎼 A cînta din trișcă: un cioban... păștea oile, durluind din trișcă (GR.-N.) [durloiu].
4. [DLRLC] DURLUI, durluie, s. n. (Regional) Marginea ieșită în afară a sobei sau a cuptorului; prichici. Măriuca sta albă lîngă durluiul cuptorului. CAMILAR, N. II 359.
5. [DLRM] DURLUI, durluie, s. n. (Reg.) Marginea ieșită în afară a sobei sau a cuptorului; prichici.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL