1. [DEX '09] DURIFICARE, durificări, s. f. Acțiunea de a (se) durifica – V. durifica.
2. [MDA2] durificare sf [At: SCL 1957, 103 / Pl: ~cări / E: durifica] 1 Întărire. 2 Fortificare. 3 (Teh) Creștere a durității unui metal sau a unui aliaj. 4 (Fon) Pronunțare a unei consoane fără caracter palatal.
3. [DN] DURIFICARE s.f. Acțiunea de a (se) durifica și rezultatul ei; (spec.) creșterea durității unui metal sau a unui aliaj. [< durifica].
4. [MDN '00] DURIFICARE s. f. 1. acțiunea de a (se) durifica. 2. creștere a durității unui metal sau aliaj. (< durifica)
5. [DEX '09] DURIFICA, durific, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) dur1 (1), mai tare. – Din dur1.
6. [MDA2] durifica vtr [At: IBRĂILEANU, S. 186 / Pzi: durific / E: dur1] 1-2 A (se) face mai dur1 (1), mai tare.
7. [DN] DURIFICA vb. I. tr., refl. A (se) face dur, a (se) întări. [P.i. durific. / cf. lat. durus – dur, fieri – a deveni].
8. [MDN '00] DURIFICA vb. tr., refl. a (se) face dur, a (se) întări. (< dur + -ifica)
9. [DOOM 3] durificare s. f., g.-d. art. durificării; pl. durificări
10. [DOOM 2] durificare s. f., g.-d. art. durificării; pl. durificări
11. [DOOM 3] durifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. durific, 2 sg. durifici, 3 durifică; conj. prez. 1 sg. să durific, 3 să durifice
12. [DOOM 2] durifica (a ~) vb., ind. prez. 3 durifică
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL