1. [DEX '09] DURIFICA, durific, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) dur1 (1), mai tare. – Din dur1.
2. [MDA2] durifica vtr [At: IBRĂILEANU, S. 186 / Pzi: durific / E: dur1] 1-2 A (se) face mai dur1 (1), mai tare.
3. [DN] DURIFICA vb. I. tr., refl. A (se) face dur, a (se) întări. [P.i. durific. / cf. lat. durus – dur, fieri – a deveni].
4. [MDN '00] DURIFICA vb. tr., refl. a (se) face dur, a (se) întări. (< dur + -ifica)
5. [DOOM 3] durifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. durific, 2 sg. durifici, 3 durifică; conj. prez. 1 sg. să durific, 3 să durifice
6. [DOOM 2] durifica (a ~) vb., ind. prez. 3 durifică
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL