1. [DEX '09] DUREROS, -OASĂ, dureroși, -oase, adj. Care provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală). ♦ (Adverbial) Cu (sau de) durere; îndurerat. – Durere + suf. -os.
2. [MDA2] dureros, ~oasă [At: EMINESCU, N. 72 / V: (înv) duros, ~oasă, duroros, ~oasă / Pl: ~oși, ~oase / E: durere + -os] 1-2 a Care provoacă sau exprimă durere (1, 2) Si: dururos (1-2). 3-4 av Cu durere (1, 2)[1]
3. [CADE] DUREROS adj. 1 Ce pricinuește durere, ce doare: o rană dureroasă ¶ 2 Ce arată durerea: țipete dureroase ¶ 3 Ⓕ Plin de amărăciune, de tristețe, de jale, îndurerat: privire dureroasă; adv.: Triști și obosiți, în juru-ți, ochii cată ~ (VLAH.).
4. [DLRLC] DUREROS, -OASĂ, dureroși, -oase, adj. 1. Care doare, care produce o suferință fizică, o senzație de durere, de boală; care exprimă durere, suferință. Atingere dureroasă. ▭ Lumina împrăștiată descoperi obrazul pămîntiu și dureros al călătorului. SADOVEANU, O. I 374. ♦ (Adverbial) Cu (sau de) durere. Un fulger de lumină și o izbitură scurtă în partea stîngă a pieptului: inima i se strînse dureros. SADOVEANU, M. 188. 2. Care produce o durere morală; plin de amărăciune, de jale, de tristețe. Te privesc copleșit de această împrejurare dureroasă din viața dumitale. CAMIL PETRESCU, T. I 335. Cu moartea lui... începea pentru mine un dureros șir de încercări. M. I. CARAGIALE, C. 82. Inima-i se împle De un farmec dureros. EMINESCU, O. I 103. ◊ (Adverbial) O privi dureros în ochii cu luciul antracitului. C. PETRESCU, C. V. 175.
5. [Șăineanu, ed. VI] dureros a. ce cauzează durere.
6. [Scriban] durerós, -oásă adj. Care produce durere: lovitură dureroasă. Care arată durere: strigăt dureros. Adv. În mod dureros, cu durere: a striga dureros. – Vechĭ dururos.
7. [MDA2] duroros, ~oasă a vz dureros
8. [MDA2] duros, ~oasă a vz dureros
9. [DOOM 3] dureros adj. m., pl. dureroși; f. dureroasă, pl. dureroase
10. [DOOM 2] dureros adj. m., pl. dureroși; f. dureroasă, pl. dureroase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL