1. [MDA2] durdură3 sf vz dârdoră
2. [MDA2] durdură2 sf [At: VEISA, I, 81/5 / Pl: ~re / E: ns cf dârdovă] (Reg) 1 Emoție însoțită de spaimă Si: frică, teamă. 2 Toană. 3 Nume dat unui om nervos cu toane. 4 Furtună. 5 Scandal.
3. [MDA2] durdură1 sf [At: ȘEZ. VII, 145 / Pl: ~re / E: ns cf durdă] (Mol) Durdă (1).
4. [CADE] DURDURĂ sf. = DÎRDORĂ: în durdura bătăii, te strecori și scapi și tu cu fața curată (ISP.).
5. [DLRLC] DURDURĂ s. f. v. dîrdoră.
6. [Șăineanu, ed. VI] durdură f. Mold. necaz, pățeală: am tras o durdură bună căutându-te CR. [Cf. dârdoră].
7. [Scriban] dúrdură V. dîrdoră.
8. [DEX '09] DÂLDORĂ s. f. v. dârdoră.
9. [DEX '09] DÂRDORĂ, dârdori, s. f. (Pop.) 1. Toi (în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces); zor. ◊ Expr. A fi în dârdora însurătorii = a) a ține cu orice preț să se însoare; b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei. 2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă. [Var.: dâldoră s. f.] – Din bg. dărdorja.
10. [MDA2] daldoră sf vz dârdoră
11. [MDA2] dandoră sf vz dârdoră
12. [MDA2] dâldoră sf vz dârdoră
13. [MDA2] dârdoră sf [At: JIPESCU, O. 88 / V: dâld~, ~re, ~dură, durdură, (înv) dald~, dand~, dold~ / Pl: ~ri / E: tc daldirmak] 1-3 Dârdâire (1-3). 4 Activitate febrilă. 5 Preocupare deosebită și urgentă pentru ceva. 6 (Îe) A da în ~ să... A fi pe punctul de a... 7 Perioadă la femele în care se pot împerechea. 8 Necaz. 9 Încurcătură. 10 (Reg) Ceartă. 11 (Reg) Afacere. 12 (Îrg; îe) A da (sau a umbla) în ~ra cuiva A găsi urma cuiva căutat pentru anumite probleme importante.
14. [MDA2] dârdore sf vz dârdoră
15. [MDA2] dârdură sf vz dârdoră
16. [MDA2] doldoră sf vz dârdoră
17. [CADE] DÎRDORĂ sf. 1 Învălmașală, încurcătură; toiu: în dîrdora luptei nu băgă de seamă ce se făcu al treilea zmeu (ISP.); acum întreg satul e în dîrdora fînului (LUNG.) i-a abătut de dîrdora însurătorii (D.-ZAMF.) ¶ 2 Pățanie (R.-COD.) [bg. dărdorja „mormăiu, flecăresc”'].
18. [DEX '98] DÂRDORĂ s. f. (Pop.) 1. Toi (în desfășurarea unei acțiuni, a unei proces); zor ◊ Expr. A fi in dârdora însurătorii = a) a ține cu orice preț să se însoare; b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei. 2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă. [Var.: dâldoră s. f.] – Din bg. dărdoja.
19. [DLRLC] DÎLDORĂ s. f. v. dîrdoră.
20. [DLRLC] DÎRDORĂ s. f. 1. (Precedat de prep. «în») Toi, zor. În dîrdora jocului nimeni n-are vreme să bage de seamă înghesuiala. STANCU, D. 235. Meșteșugarii erau în dîrdora lucrului. PAS, Z. I 171. ◊ Expr. A fi în dîrdora însurătorii = a-i arde de însurătoare, a umbla de zor să se însoare. 2. (Atestat și în forma durdură) Belea, bucluc, încurcătură, necaz. Acu vreo două luni... s-a întîmplat la noi o durdură mare, de-a fost omorît un negustor. POPA, V. 262. ♦ Spaimă. Știu că am tras o durdură bună, căutîndu-te. CREANGĂ, P. 268. L-o trecut o dîrdoră, da o scăpat. ȘEZ. XXIII 45. – Variante: dîldoră (REBREANU, R. II 54), durdură s. f.
21. [Scriban] dîrdóră și dúrdură f., pl. i (aceĭașĭ răd. ca și dîrdîĭ și bg. dŭrdoriĭa și dŭrdorenie, dîrdîĭală. Cp. cu pîrpără). Agitațiune, ardoare, pîrpără, zbucĭum, bobotă: în dîrdora lupteĭ. – Și dúldură (Șez. 30, 292). V. toroapă.
22. [DOOM 3] dârdoră (pop.) s. f., g.-d. art. dârdorii; pl. dârdori (mai ales în: în dârdoră)
23. [DOOM 2] dârdoră (pop., mai ales în expr. în dârdoră) s. f., g.-d. art. dârdorii; pl. dârdori
24. [DMLR] dîrdoră s. f., g.-d. art. dîrdorei; pl. -
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL