1. [MDA2] durducare sf [At: DDRF / Pl: ~cări / E: durduca] (Pop) 1 Rostogolire. 2 (D. pământ) Bombare. 3 (Fig) Înfuriere.
2. [MDA2] durduca [At: LB / Pzi: durduc / E: ctm durăi + hurduca] (Pop) 1-2 vri A se rostogoli (cu zgomot). 3 vr (D. pământ) A se ridica. 4 vr (Fig) A se mânia.
3. [CADE] DURDUCA (-duc) vb. refl. A se rostogoli, a se da de-a dura.
4. [DLRLC] DURDUCA, durduc, vb. I. Refl. A se rostogoli (cu zgomot), a se da de-a dura. ◊ Fig. Cea lume de gînduri iat-o durducîndu-se ca un glob ce se amăgește prin greutatea sa tot mai la vale. La TDRG.
5. [DLRM] DURDUCA, durduc, vb. I. Refl. A se rostogoli (cu zgomot), a se da de-a dura. – Din dura1 + hurduca.
6. [DRAM 2021] durducá, durduc, v.t.r. A (se) rostogoli; a (se) răsturna: „...durducă sita de la una la alta...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 219). – Din durăi + hurduca (MDA).
7. [DRAM 2015] durduca, durduc, vb. tranz, refl. – A (se) rostogoli; a (se) răsturna: „...durducă sita de la una la alta...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 219). – Din durăi + hurduca (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL