1. [MDA2] dupăire sf [At: MDA ms / P: ~pă-i~ / Pl: ~ri / E: dupăi] (Reg) Tropăială.
2. [DEX '09] DUPĂI, dupăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca îndesat, apăsat, cu zgomot; a tropăi. [Prez. ind. și: dupăi] – Dup + suf. -ăi.
3. [MDA2] dupăi vi [At: SBIERA, P. 10 / V: ~pui, tu~ / Pzi: ~esc / E: dup2, cf ceh dupati] (Reg) 1 A umbla cu picioarele goale. 2 A călca apăsat. 3 A izbi cu piciorul în pământ.
4. [MDA2] dupui1 vt [At: ALR II, 4092/551 / Pzi: 3 dupuie / E: nct] (Mol) A smulge penele de pe o pasăre Si: a jumuli.
5. [MDA2] dupui2 v vz dupăi
6. [CADE] DUPĂI (-ăesc), DUPUI (-uesc) vb. tr. Mold. Bucov. A călca cu sgomot, a tropăi: cînd îi dupăesc opincile în batătură (SAD.); am auzit nu știu ce dupăind prin ogradă (SB.) ¶ 2 = BUFNI 1 [comp. DUP3! și ceh dupati, slov. dupiti „a tropăi”].
7. [CADE] DUPUI 👉 DUPĂI.
8. [DEX '98] DUPĂI, dupăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca îndesat, apăsat, cu zgomot; a tropăi. – Dup + suf. -ăi.
9. [DLRLC] DUPĂI, dupăiesc, vb. IV. Intranz. (Mold.) A călca apăsat, îndesat; a tropăi. Badea Ghiță a bătut cu bîta în ușă și a dupăit la prag. SADOVEANU, N. P. 87.
10. [Scriban] dúpăĭ și dúpuĭ, a -í v. intr. (d. dup 3 și rudă și cu sîrb. dúpiti, nsl. dúpati, ceh. dupati, a dupui ș.a. [Bern. 1, 238]. V. dupăcesc, zdup). Fam. Calc greŭ, fac dup-dup cînd fug (cu picĭoarele goale pin casă orĭ cu ghetele pe pămînt). – Și zd-: sărĭ zdupăind (VR. 1924, 2, 188). V. duduĭ.
11. [Scriban] dúpuĭ v. intr. V. dupăĭ.
12. [DOOM 3] dupăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. dupăiesc/dupăi, 3 sg. dupăiește/dupăie, imperf. 1 dupăiam; conj. prez. 1 sg. să dupăiesc/să dupăi, 3 să dupăiască/să dupăie
13. [DOOM 2] dupăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. dupăiește/dupăie, imperf. 3 sg. dupăia; conj. prez. 3 să dupăiască/să dupăie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL