1. [MDA2] duplicare sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 118 / Pl: ~cări / E: duplica] 1 (Înv) Dublare (1). 2 (Rar) Efectuare a unui duplicat1 Si: (rar) duplicație (2). 3 (Fon) Reduplicare. 4 (Gen) Accident cromozomial care duce la dublarea unui fragment de cromozom. 5 (Gen) Proces de separare a unei molecule ADN în două molecule fiice. 6 (Îs) ~a cubului Problemă celebră, pusă încă din Antichitate, prin care se propune determinarea muchiei unui cub al cărui volum să fie dublul volumului unui alt cub cu muchie dată.
2. [DN] DUPLICARE s.f. Acțiunea de a duplica; duplicație. [< duplica].
3. [DEX '09] DUPLICA, duplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.
4. [MDA2] duplica [At: SĂULESCU HR. I, XVIII/2 / Pzi: duplic / E: lat duplicare] 1 vt (Înv) A dubla. 2 vt A face al doilea exemplar (al unui act). 3 vr (Reg) A se gândi.
5. [DLRLC] DUPLICA, duplic, vb. I. Tranz. (Rar) A dubla.
6. [DN] DUPLICA vb. I. tr. (Rar) A face un duplicat, a dubla. [P.i. duplic și -chez. / < fr. dupliquer, it., lat. duplicare].
7. [MDN '00] DUPLICA vb. tr. a face un duplicat, a reproduce un document, a dubla. (< fr. dupliquer, lat. duplicare)
8. [Șăineanu, ed. VI] duplicà v. a îndoi o cantitate.
9. [Scriban] * dúplic, a -á v. tr. (lat. dúplico, -áre). Îndoiesc, fac duplu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL