1. [Șăineanu, ed. VI] Dumniaei, Dumnialor, Dumnialui, Dumniata, Dumniavoastră pr. formule de politeță în loc de ea, ei, el, tu, voi.
2. [DEX '09] DOMNIALUI pron. pers. m. v. dumnealui.
3. [DEX '09] DUMNEALUI, DUMNEAEI, dumnealor, pron. pers. m. și f. Pronume de politețe pentru persoana a 3-a. ♦ (Fam.) Soț, soție. [Var.: (reg.) domnialui pron. pers. m., dumneei pron. pers. f.] – Domnia + lui (ei, lor).
4. [DEX '09] DUMNEEI pron. pers. f. v. dumnealui.
5. [MDA2] domilor sale ppl vz dumneasa
6. [MDA2] domnia lui ppl vz dumnealui
7. [MDA2] domnii lui ppl vz dumnealui
8. [MDA2] dumiealui ppl vz dumnealui
9. [MDA2] dumielui ppr vz dumnealui
10. [MDA2] dumiilui ppl vz dumnealui[1]
11. [MDA2] dumilui ppl vz dumnealui
12. [MDA2] dumnealor ppl vz dumnealui
13. [MDA2] dumnealui, dumneaei ppl [At: CORESI, EV. 1 / V: domnia-lui, (înv) domnii lui, ~mialui, ~miealui, ~mielui, ~miilui, ~milui, ~elui, ~nialui, ~nielui, ~nilui, ~mialui, ~mielui, ~mului / Pl: ~lor / E: Domnia + lui (ei, lor)] 1 (Înv; pus înaintea numelor proprii, a numelor ce indică titluri, ranguri boierești) Arată respectul vorbitorului. 2 (Îvr; înaintea unui nume de rudenie) Indică reverența. 3 (Înv) Pronume de politețe pentru persoana a treia. 4 (Fam; înv; când vorbește soția ) Soț. 5 (Fam; înv; când vorbește soțul) Soție.
14. [MDA2] dumnelor ppl vz dumnealui
15. [MDA2] dumnelui ppl vz dumnealui
16. [MDA2] dumnialui ppl vz dumnealui
17. [MDA2] dumnielui ppl vz dumnealui
18. [MDA2] dumniilor lor ppl vz dumnealui[1]
19. [MDA2] dumnilui ppl vz dumnealui
20. [MDA2] dumului ppr vz dumnealui
21. [DEX '98] DUMNEALUI, DUMNEAEI, dumnealor, pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 3-a. ♦ (Fam.) Soț, soție. [Var.: (reg.) domnialui pron. pers. m., dumneei pron. pers. f.] – Domnia + lui (ei, lor).
22. [DLRLC] DOMNIALUI pron. pers. v. dumnealui.
23. [DLRLC] DUMNEALUI, DUMNEAEI, dumnealor, pron. pers. Pronume de politețe pentru pers. 3 sg., fără forme cazuale de genitiv-dativ. V. domnia-lui. Lui D. Costică nu-i scriu, fiindcă dumnealui, o dată ce-a pus mîna pe dv., m-a dat cu totul uitării. CARAGIALE, O. VII 6. Dacă văzu pe Făt-Frumos, ar fi poftit dumnealui să-l ginerească. ISPIRESCU, L. 105. ◊ (Familiar, învechit și popular, ține locul cuvintelor «soț» sau «soție») Ai întîlnit... pe alde dumnealui? DELAVRANCEA, S. 216. (Chirița:) Un răvaș de la dumnealui?... Adă-l încoaci. ALECSANDRI, T. I 133. De cînd s-o dus dumnealui, N-am dat gură nimărui. ȘEZ. III 159. – Variante: domnialui (ODOBESCU, S. III 90) pron. pers., (Mold.) dumneei (CARAGIALE, O. I 89, NEGRUZZI, S. I 90) pron. pers. f.
24. [Scriban] dumneaĭéĭ, dumnealór, dumnealúĭ, dumneasá, dumneatá (mold. dumnetá), dumneavoástră (mold. dumnevoástră), fam. îld. domnia eĭ, lor, luĭ, sa, ta, voastră, formule de politeță îld. ĭa și al eĭ, eĭ și al lor, el și al luĭ, el, ĭa și al săŭ, a sa, tu și al tăŭ, voĭ și al vostru. V. domnie.
25. [DOOM 3] dumnealui pr. m. (abr. d-lui), f. dumneaei; pl. m. și f. dumnealor, abr. d-lor
26. [DOOM 2] !dumnealui pr. m., f. dumneaei; pl. m. și f. dumnealor
27. [MDO] dumneaei
28. [MDO] dumnealor
29. [IVO-III] dumnealui, dumneaei; dumnealor pl. m. și f.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL