1. [DEX '09] DUMNEZEIEȘTE adv. Minunat, superb, splendid. [Pr.: -ze-ieș-] – Dumnezeu + suf. -ește.
2. [DLRLC] DUMNEZEIEȘTE adv. Minunat, superb, splendid. N-am văzut-o pe Clara decît frumoasă, senină, vorbind lucruri banale și surîzînd dumnezeiește. GALACTION, O. I 96.
3. [Scriban] dumnezeĭéște adv. Ca Dumnezeŭ.
4. [MDA2] dumnăzei vt vz dumnezei2
5. [MDA2] dumnezei2 vi [At: COD. VOR. 9/6 / V: ~năzăi / Pzi: ~iesc / E: dumnezeu cf îndumnezei] A înjura de Dumnezeu.
6. [MDA2] dumnezei1 v [At: DA ms / Pzi: ~iesc / E: dumnezeu cf îndumnezei] A îndumnezei.
7. [CADE] DUMNEZEI (-zeesc) vb. tr. 1 A pune în rîndul zeilor, a slăvi ca pe Dumnezeu ¶ 2 Ⓕ A slăvi, a adora (în spec. pe o femeie) peste măsură.
8. [Șăineanu, ed. VI] dumnezeì v. a pune în rândul zeilor.
9. [Scriban] 2) dumnezeĭésc v. tr. Divinizez, deific.
10. [DOOM 3] dumnezeiește adv.
11. [IVO-III] dumnezeiește.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL