1. [DEX '09] DUMNEZEIESC, -IASCĂ, dumnezeiești, adj. 1. Al lui Dumnezeu, privitor la Dumnezeu; divin. 2. Fig. Minunat, superb, splendid. [Pr.: -ze-iesc] – Dumnezeu + suf. -esc.
2. [DLRLC] DUMNEZEIESC, -IASCĂ, dumnezeiești, adj. 1. Minunat, superb, splendid. Dar Eminescu nu cuprinse tot în stihurile lui dumnezeiești. BENIUC, V. 28. Vezi un chip dumnezeiesc într-o femeie La care eu nu găsesc decît însușiri de rînd. CAMIL PETRESCU, T. III 450. 2. (Bis.) Al lui dumnezeu (1); divin. ◊ Lăcaș dumnezeiesc = biserică. [Iașii] cu toate strălucitele-i lăcașuri dumnezeiești, rămăsese o așezare a orientului. SADOVEANU, Z. C. 79.
3. [Scriban] 1) dumnezeĭésc, -ĭáscă adj. Divin, de la Dumnezeŭ.
4. [Scriban] 2) dumnezeĭésc v. tr. Divinizez, deific.
5. [MDA2] dumnăzei vt vz dumnezei2
6. [MDA2] dumnezăresc, ~ească a vz dumnezeesc
7. [MDA2] dumnezeesc, ~ească a [At: COD. VOR 168/4 / V: (înv) ~zăresc / Pl: ~eești / E: dumnezeu + -esc] 1 Care se referă la Dumnezeu. 2 Divin. 3 Care e dat de Dumnezeu. 4 Ca a lui Dumnezeu. 5 Privitor la Dumnezeu. 6 (D. oameni) Cucernic. 7 (D. oameni) Sfânt.
8. [MDA2] dumnezei2 vi [At: COD. VOR. 9/6 / V: ~năzăi / Pzi: ~iesc / E: dumnezeu cf îndumnezei] A înjura de Dumnezeu.
9. [MDA2] dumnezei1 v [At: DA ms / Pzi: ~iesc / E: dumnezeu cf îndumnezei] A îndumnezei.
10. [CADE] DUMNEZEESC adj. 1 A lui Dumnezeu, privitor la Dumnezeu, divin: tăcerea adîncă ce domnea în locașul ~ avea un caracter misterios (ALECS.) ¶ 2 ‡ Evlavios, pios, cucernic, bisericos: Nicolai Alexandru Vodă era... om ~, păzea tare biserica (N.-COST.).
11. [CADE] DUMNEZEI (-zeesc) vb. tr. 1 A pune în rîndul zeilor, a slăvi ca pe Dumnezeu ¶ 2 Ⓕ A slăvi, a adora (în spec. pe o femeie) peste măsură.
12. [Șăineanu, ed. VI] dumnezeesc a. relativ la Dumnezeu, divin.
13. [Șăineanu, ed. VI] dumnezeì v. a pune în rândul zeilor.
14. [DOOM 3] dumnezeiesc adj. m., f. dumnezeiască; pl. m. și f. dumnezeiești
15. [DOOM 2] dumnezeiesc adj. m., f. dumnezeiască; pl. m. și f. dumnezeiești
16. [IVO-III] dumnezeiesc, -zeiască.
17. [CECC] To err is human, to forgive divine (engl. „A greși e omenesc, a ierta e dumnezeiesc”. – Alex, Pope, Eseu despre critică (III, 325). E o replică dată dictonului latin Errare humanum est (vezi). Dictonul spune în continuare că a persevera în greșeală e diabolic. Poetul englez Pope, influențat de doctrina optimistă a lui Leibnitz, susține că a ierta greșelile e o faptă dumnezeiască. Voltaire, în Discurs despre om (II), face și el o recomandare apropiată ca idee: Aime la vérité, mais pardonne à l’erreur. (Iubește adevărul, dar iartă greșeala). LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL