1. [DEX '09] DUMINECEA, duminecele, s. f. Plantă erbacee târâtoare cu flori galbene (Lysimachia nummularia). – Duminecă + suf. -ea.
2. [MDA2] duminecea sf [At: LB / V: ~nicea / Pl: ~cele / E: duminecă + -ea] (Reg) 1 Plantă erbacee târâtoare cu flori galbene Si: dreață, duminecuță, duminicică (1) (îrg) duminiță (Lysimachia nummularia). 2 Plantă erbacee cu flori galbene Si: duminicică (2), gălbenele (Lysimachia punctata).[1]
3. [CADE] DUMINECEA, DUMINICICĂ, DUMINICUȚĂ, DUMINIȚĂ sf. 🌿 Plantă ierboasă care crește întinsă pe pământ și face flori galbene; fetele o pun în lăutoare, că-i bună de desfăcut; numită și „drețe” sau „gălbenele (-de-pădure)” (Lysimachia nummularia) (🖼 1936). [srb. duminača].
4. [MDA2] duminicea sf vz duminecea
5. [CADE] DREȚE 👉 DUMINECEA.
6. [CADE] DUMINICICĂ, DUMINICUȚĂ, DUMINIȚĂ 👉 DUMINECEA.
7. [DOOM 3] duminecea s. f., art. dumineceaua, g.-d. art. duminecelei; pl. duminecele
8. [DOOM 2] duminecea (plantă) s. f., g.-d. art. duminecelei; pl. duminecele, art. duminecelele
9. [DER] duminicea (duminicele), s. f. – Plantă (Lysimachia numularia). – Var. duminicică, dumini(cu)ță. Sb. dumnjača (Candrea), încrucișat cu duminică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL