1. [DEX '09] DULĂPAȘ, dulăpașe, s. n. Dulăpior. – Dulap + suf. -aș.
2. [MDA2] dulăpaș sn [At: CONTEMPORANUL II, 219 / Pl: ~e, (pop) ~uri / E: dulap + -aș] 1-2 Dulăpior (1-2).
3. [CADE] DULĂPAȘ (pl. -așe), DULĂPIOR (pl. -ioare) sn. 🛋 dim. DULAP I. 1: scoate iute din fundul dulăpașului o trîmbiță veche (GRIG.). DULĂU sn. 1 🐒 Cîine ciobănesc mare și lățos (🖼 1930): de va ucide neștine ~ păstoresc, ce se zice ~ de turme de oi... să plătească toată paguba (PRV.-LP.); cenușerii... m’o tiuit ca pe-un ~ cu tingirea ’n coadă (ALECS.) ¶ 2 💫 CÎINE 4 [comp. pol. dolow].
4. [DLRLC] DULĂPAȘ, dulăpașe, s. n. Dulăpior. Ana merge și cată cana pe dulăpaș. CONTEMPORANUL, II 219.
5. [Scriban] dulăpáș n., pl. e și -pĭór n., pl. oare. Dulap mic. V. noptieră.
6. [DOOM 3] dulăpaș s. n., pl. dulăpașe
7. [DOOM 2] dulăpaș s. n., pl. dulăpașe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL