1. [MDA2] dulciu, ~ie [At: BUDAI-DELANU, Ț. 185 / Pl: ~ii / E: dulce + -iu] (Pop) 1 a Dulceag (1). 2-3 av, a Dulceag (3-4).
2. [CADE] DULCIU adj. 1 Cam dulce: Nici o poamă nu-i dulcie Ca strugurașul din vie (IK.-BRS.) ¶ 2 Ⓕ = DULCEAG 2 ¶ 3: glas ~.
3. [DLRLC] DULCIU, -IE, dulcii, adj. 1. Cam dulce. Era două izvoară... Avînd limpede apă și dulcie. BUDAI-DELEANU, Ț. 185. 2. Dulceag (3); prefăcut. Iartă-mă, dragă, dacă n-am primit pe mireasa iubitului nostru prieten Hartwig cu multă ceremonie, zise ea cu glas dulciu. La TDRG.
4. [DOOM 3] dulciu (rar) (desp. -ciu) adj. m., f. dulcie (desp. -ci-e); pl. m. și f. dulcii
5. [DOOM 2] dulciu (rar) adj. m., f. dulcie; pl. m. și f. dulcii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL