1. [DEX '09] DULCEGĂRIE, dulcegării, s. f. Vorbă, purtare, atitudine dulceagă. – Dulceag + suf. -ărie.
2. [MDA2] dulcegărie sf [At: DENSUSIANU, L. 229 / Pl: ~ii / E: dulceag + -ărie] 1 Gust ușor îndulcit. 2 (Dep; d. manifestări ale oamenilor) Ipocrizie.
3. [CADE] DULCEGĂRIE sf. 1 Însușirea de a fi dulceag ¶ 2 Ⓟ Vorbire, purtare dulceagă: nedeprins cu asemenea dulcegării sentimentale, îl pișca de păr (D.-ZAMF.).
4. [DEX '98] DULCEGĂRIE, dulcegării, s. f. (Depr.) Vorbă, purtare, atitudine dulceagă. – Dulceag + suf. -ărie.
5. [DLRLC] DULCEGĂRIE, dulcegării, s. f. Vorbă, purtare, atitudine dulceagă (2, 3). Nu pot să mai îndur aceste dulcegării sentimentale. CAMIL PETRESCU, T. III 464.
6. [Scriban] dulcegăríe f. Lucru dulceag, fad, fără gust, fără spirit: dulcegărie sentimentală.
7. [DOOM 3] dulcegărie s. f., art. dulcegăria, g.-d. art. dulcegăriei; pl. dulcegării, art. dulcegăriile (desp. -ri-i-)
8. [DOOM 2] dulcegărie s. f., art. dulcegăria, g.-d. art. dulcegăriei; pl. dulcegării, art. dulcegăriile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL