1. [DEX '09] DULCEAG, -Ă, dulcegi, -ge, adj. 1. (Despre mâncăruri și băuturi) Cam dulce, ușor îndulcit. ♦ Fără gust; searbăd, fad. ◊ Fig. Versuri dulcege. 2. Fig. (Despre manifestările oamenilor) Care vrea să pară prietenos; mieros. – Dulce + suf. -eag.
2. [MDA2] dulceag, ~ă [At: POLIZU / Pl: ~egi / E: dulce + -eag] 1 a (D. mâncăruri și băuturi) Care are un gust ușor îndulcit Si: (îvr) dulcinos, (pop) dulciu. 2 a (D. mirosuri) Plăcut, parfumat. 3-4 av, a (D. manifestările oamenilor) (În mod) aparent prietenos, blând Si: (pop) dulciu.
3. [CADE] DULCEAG adj. 1 Puțin dulce, ce se apropie de dulce (dar fără gust): doctoria e ~ și nu-mi place ¶ 2 Ⓕ Fără gust, anost, searbăd: în poezia nostră ~, lină și fără adîncime, versul lui Eminescu răsare într’un relief izbitor (VLAH.) ¶ 3 Ⓕ Care vrea să pară blînd, prietenos: îi vorbi cu un ton ~.
4. [DLRLC] DULCEAG, -Ă, dulcegi, -e, adj. 1. (Despre mîncări și băuturi) Cu gust ușor îndulcit, searbăd, fad. Vin dulceag. ▭ Rachiul are coloarea roșcată, gustul dulceag. ȘEZ. IV 183. Uite-o pară mălăiață și dulceagă, taman pe gustul crăieselor. ib. IX 121. 2. Fig. Lipsit de gust; searbăd, anost, fad, banal. Versuri dulcege. 3. Fig. Care vrea să pară blînd, prietenos; mieros. Mi-a vorbit pe un ton dulceag. ◊ (Adverbial) Jupînul... care cunoștea cît se întinde poimîinile cocoanei, zice dulceag: dar... știti că... mai este un contișor. CARAGIALE, O. I 325.
5. [Șăineanu, ed. VI] dulceag n. puțin dulce (și fig.).
6. [Scriban] dulceág, -ă adj., pl. egĭ, ege. Cam dulce. Fig. Fad, nesărat: poet dulceag. Adv. A scrie dulceag.
7. [CADE] DULCIU adj. 1 Cam dulce: Nici o poamă nu-i dulcie Ca strugurașul din vie (IK.-BRS.) ¶ 2 Ⓕ = DULCEAG 2 ¶ 3: glas ~.
8. [DOOM 3] dulceag adj. m., pl. dulcegi; f. dulceagă, pl. dulcege
9. [DOOM 2] dulceag adj. m., pl. dulcegi; f. dulceagă, pl. dulcege
10. [MDO] dulceag
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL