Definiție și ce înseamnă duhovnici

1. [MDA2] duhovnici [At: VALIAN, V. / Pzi: ~icesc / E: duhovnic] (Bis) 1 vt (D. duhovnici) A primi spovedania unui credincios. 2 vr A se spovedi.

2. [CADE] DUHOVNICI (-icesc) I. ⛪ vb. tr. A lua spovedania, a spovedi: Vrînd să-și scape gîndul, în sfîrșit se duse La un popă-anume să-l duhovnicească (SPER.). II. vb. refl. A se spovedi: prietena nu se mai duhovnicește la Căldărușani (CAR.) [duhovnic].

3. [DLRM] DUHOVNICI, duhovnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) spovedi. – Din duhovnic.

4. [Șăineanu, ed. VI] duhovnicì v. a se spovedi: prietena nu se mai duhovnicește la Căldurășani CAR.

5. [DEX '09] DUHOVNIC, duhovnici, s. m. (La ortodocși) Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ Fig. Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din sl. duhovĭnikŭ.

6. [MDA2] duhomnic sm vz duhovnic

7. [MDA2] duhopnic sm vz duhovnic

8. [MDA2] duhovnec sm vz duhovnic

9. [MDA2] duhovnic sm [At: CORESI, EV. 306/10 / V: (înv) dehoan~, ~homn~, ~nec / Pl: ~ici / E: vsl дооуховьникь] 1 (Bis) Preot care spovedește pe credincioși Si: (liv) confesor. 2 (Fig) Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime.[1]

10. [CADE] DUHOVNIC sm. ⛪ 1 ‡ Cleric ¶ 2 Preotul căruia i se spovedește cineva: ~ul de va spune păcatele celora ce i se ispovedesc, acela să aibă canon (PRV.-MB.): ~ul spovăduiește și pe cel bun și pe cel rău (ZNN.).

11. [DEX '98] DUHOVNIC, duhovnici, s. m. Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ Fig. Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din sl. duhovĭnikŭ.

12. [DLRLC] DUHOVNIC, duhovnici, s. m. (În religia creștină) Preot care spovedește pe credincioși. Starețul, milostivindu-se, i-a dat duhovnic. SADOVEANU, Z. C. 236. Ce să te mai spovedești? Ce-i să spui duhovnicului? NEGRUZZI, S. I 156.

13. [Șăineanu, ed. VI] duhovnic m. părinte sufletesc, preot căruia se mărturisește [!] păcatele. [Slav. DUHOVNĬKŬ].

14. [Scriban] duhóvnic m. (vsl. duhovĭnikŭ). Confesor, preut căruĭa-ĭ mărturiseștĭ păcatele.

15. [DOOM 3] duhovnic s. m., pl. duhovnici

16. [DOOM 2] duhovnic s. m., pl. duhovnici

17. [DER] duhovnic (duhovnici), s. m. – Confesor, părinte spiritual. – Megl. dovnic. Sl. duchovĭnikŭ, bg. duhovnik, din sl. duchŭ „spirit”, cf. duh. – Der. duhovnicesc, adj. (confesional; spiritual); duhovnicește, adv. (spiritual); duhovnici, vb. (a spovedi, a confesa); duhovnicie, s. f. (misiunea de a spovedi).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro