1. [DEX '09] DUEL, dueluri, s. n. Luptă care se desfășoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend personal. ♦ Luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. ♦ Fig. Polemică vie care are loc între două persoane, două publicații etc. – Din fr. duel, lat. duellum.
2. [MDA2] duel sn [At: ȘINCAI, HR. I, 319 / Pl: ~uri, (îvp) ~e / E: fr duel, lat duellum] 1 Luptă care se desfășoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend personal Si: (nob) duelare, (îvr) duelism. 2 Luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. 3 (Fig) Polemică vie care are loc între două persoane, două publicații etc.
3. [CADE] * DUEL (pl. -eluri) sn. 1 Luptă (cu sabia sau cu pistolul) între două persoane, spre a spăla o ofensă adusă uneia din ele (🖼 1925): a provoca la ~; a se bate în ~ ¶ 2 Ⓕ Luptă în genere [fr.].
4. [DLRLC] DUEL, dueluri, s. n. Luptă între două persoane înarmate, obișnuită mai ales în evul mediu cu scopul de a tranșa un diferend. Poetul apreciase cu voce tare această conduită. De aici – explicații, provocare la duel și duelul. GALACTION, O. I 575. Nu te bate în duel cu unul care nu știe să se bată. CAMIL PETRESCU, U. N. 409. Duelul între ostași era aspru pedepsit. BĂLCESCU, O. I 122. ♦ Fig. Luptă. Peste două zile... am avut, pentru întîia oară, priveliștea unui duel de artilerie. CAMIL PETRESCU, U. N. 301.
5. [DN] DUEL s.n. Luptă cu armele între două persoane, dată în prezența unor martori fixați dinainte, în vederea lămuririi unui diferend. ♦ (Fig.) Luptă între două persoane, între două grupuri. [Pron. du-el. / cf. fr. duel, it. duello, lat. duellum – război].
6. [MDN '00] DUEL s. n. 1. luptă cu armele între două persoane, dată în prezența unor martori fixați dinainte, în vederea lămuririi unui diferend. 2. ~ de artilerie = acțiune în care artileriile părților beligerante trag simultan una asupra celeilalte. 3. (fig.) luptă, dispută între două persoane, grupuri, publicații. (< fr. duel, lat. duellum)
7. [Șăineanu, ed. VI] duel n. 1. luptă între doi oameni înarmați și în prezența martorilor; 2. luptă în genere.
8. [Scriban] * duél n., pl. urĭ și e (fr. duel, d. lat. duellum, variantă din bellum, războĭ). Luptă între doĭ oamenĭ, de ordinar cu sabĭa, floreta orĭ pistolu, în fața unor martorĭ. Luptă: duel de artilerie.
9. [DOOM 3] duel s. n., pl. dueluri
10. [DOOM 2] duel s. n., pl. dueluri
11. [DER] duel (dueluri), s. n. – 1. Luptă între două persoane înarmate. – 2. (Fig.) Polemică. Fr. duel. – Der. duela, vb. (rar, a se bate în duel); duelist, s. m., din fr.; duelgiu, s. m. (duelist).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL