1. [MDA2] ducului vrim [At: NOVACOVICIU, C.B. I, 9 / V: ~li / Pzi: 3 ~ește / E: mg dukláni[1]] (Reg) 1-2 A se cuveni.
2. [MDA2] duculi v vz ducului
3. [CADE] DUCULI (-ulesc), DUCULUI (-uesc) vb. refl. Trans. Băn. A se cuveni, a se cădea: mie dee-mi pace să o mințesc pînă ’n capăt, cum se duculește (RET.) [ung. dukálni].
4. [DER] ducului (-uesc, -it), vb. – A conveni, a fi potrivit. – Var. duculi. Mag. dukálni (Candrea). În Trans.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL