1. [DEX '09] DUCTIL, -Ă, ductili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate prelucra în fire sau în foi foarte subțiri. – Din fr. ductile, lat. ductilis.
2. [MDA2] ductil, ~ă a [At: MARIN, PR. II, 144/18 / Pl: ~i, ~e / E: fr ductile cf lat ductilis] (D. metale) Care se poate prelucra în fire sau în foi foarte subțiri.
3. [CADE] * DUCTIL adj. 📻 Care se poate bate și întinde în foi subțiri, care se poate trage în fire, fără a se rupe, mlădios [fr.].
4. [DLRLC] DUCTIL, -Ă, ductili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate prelucra în fire subțiri. Cuprul este un metal ductil.
5. [DN] DUCTIL, -Ă adj. (Despre metale, aliaje) Care poate fi tras, prelucrat în fire sau în foi subțiri. [< fr. ductile, cf. lat. ductilis].
6. [MDN '00] DUCTIL, -Ă adj. (despre metale, aliaje) care poate fi tras (trefilat) în fire subțiri. (< fr. ductile, lat. ductilis)
7. [Șăineanu, ed. VI] ductil a. ce poate fi bătut cu ciocanul și lungit în fir făr’ a se rupe: aurul este cel mai ductil dintre metale.
8. [Scriban] * dúctil, -ă adj. (lat. dúctilus, d. dúcere, a duce, a trage). Fiz. Care poate fi tras (lungit) în fire foarte supțirĭ cînd îl bațĭ cu cĭocanu, ca auru, platina ș.a. – Obișnuĭt, dar fals, ductíl (după fr.).
9. [DOOM 3] ductil adj. m., pl. ductili; f. ductilă, pl. ductile
10. [DOOM 2] ductil adj. m., pl. ductili; f. ductilă, pl. ductile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL