1. [DEX '09] DUCIPAL, ducipali, s. m. Cal sprinten, voinic, frumos. – Din sl. dučipalŭ.
2. [MDA2] ducipal sm [At: LB / V: (îrg) ducep~, (reg) duciup~ (A: nct) / Pl: ~i / E: Ducipal] Cal sprinten, voinic, frumos.[1]
3. [DLRLC] DUCIPAL, ducipali, s. m. Cal bun, voinic, frumos. Vedea aidoma printre constelații... generali strunindu-și ducipalii și sunînd din goarne aurite. GALAN, Z. R. 378. ◊ Fig. În aceeași vreme însă încălecă pe un nou ducipal: Se apucă să crească gîndaci de mătase. MACEDONSKI, O. III 57.
4. [Șăineanu, ed. VI] Ducipal m. formă populară din Bucefal: crezând că se găsește pe Ducipal călare AL.
5. [Scriban] ducipál m., pl. lĭ (v sl. dučipalŭ, d. vgr. buképhalos, ngr. vukéfalos, cu cap de boŭ, adică „cu coarne”). Calu luĭ Alexandru cel Mare. Fig. Iron. Cal bun: ĭa ține-țĭ ducipalu, măĭ! V. bidiviŭ.
6. [MDA2] ducepal sm vz ducipal[1]
7. [MDA2] duciupal sm vz ducipal[1]
8. [DOOM 3] Ducipal (calul lui Alexandru cel Mare) s. propriu m.
9. [DOOM 3] ducipal (cal sprinten) s. m., pl. ducipali
10. [DOOM 2] ducipal s. m., pl. ducipali
11. [DOOM 2] *Ducipal s. propriu m.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL