1. [MDA2] drănițit1 sn [At: PAMFILE, I. C. 123 / Pl: ~uri / E: drăniți] Fixare a dranițelor pe acoperișul caselor Si: drănițire.
2. [MDA2] drănițit2, ~ă a [At: ȚIPLEA, P. P. 61 / Pl: ~iți, ~e / E: drăniți] (Reg) Acoperit cu draniță (1) Si: șindrilit.
3. [CADE] DRĂNIȚIT sbst. Mold. Bucov. Maram. Faptul de a drăniți.
4. [DLRLC] DRĂNIȚIT, -Ă, drănițiți, -te, adj. (Mold., Bucov., Maram.) Acoperit cu dranițe, șindrilit. Printre zăplazuri nalte, cu porți mari înflorite, printre case drănițite, începură a se arăta obrazuri de prieteni. SADOVEANU, O. IV 386.
5. [Șăineanu, ed. VI] drănițit n. punerea dranițelor pe acoperiș: scaunul pentru drănițit pe case.
6. [MDA2] dranițât, ~ă a vz drănițit
7. [MDA2] drăniți vt [At: PAMFILE, I. C. 440 / Pzi: ~țesc / E: draniță] (Reg) A acoperi cu draniță (1) Si: a șindrili.
8. [CADE] DRĂNIȚI (-ițesc) vb. tr. Mold. Bucov. Maram. A acoperi (o casă) cu dranițe, a șindrili: era o clădire de zid... cu acoperișul înalt, drănițit (CRG.).
9. [DLRLC] DRĂNIȚI, drănițesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov., Maram.) A acoperi ceva cu dranițe; a șindrili.
10. [DLRM] DRĂNIȚI, drănițesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi o clădire cu dranițe. – Din draniță.
11. [DRAM 2021] drănițít¹, drănițituri, s.n. (reg.) Operația de confecționare a dranițelor. – Din drăniți.
12. [DRAM 2021] drănițít², -ă, drănițâți, -te, adj. (reg.) Acoperit cu draniță. – Din draniță.
13. [DRAM 2021] drănițí, drănițesc, (drănițî, drănița), v.t. (reg.) 1. A acoperi cu draniță: „…ridică steag de năframă gazda (…) și o dă (…) la maistăr când prinde a drănițî” (Papahagi, 1925 : 321). 2. (fig.) A bate pe cineva. – Din draniță (DLRM, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL