1. [MDA2] drănițire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: drăniți] Drănițit1.
2. [MDA2] drăniți vt [At: PAMFILE, I. C. 440 / Pzi: ~țesc / E: draniță] (Reg) A acoperi cu draniță (1) Si: a șindrili.
3. [CADE] DRĂNIȚI (-ițesc) vb. tr. Mold. Bucov. Maram. A acoperi (o casă) cu dranițe, a șindrili: era o clădire de zid... cu acoperișul înalt, drănițit (CRG.).
4. [DLRLC] DRĂNIȚI, drănițesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov., Maram.) A acoperi ceva cu dranițe; a șindrili.
5. [DLRM] DRĂNIȚI, drănițesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi o clădire cu dranițe. – Din draniță.
6. [DRAM 2021] drănițí, drănițesc, (drănițî, drănița), v.t. (reg.) 1. A acoperi cu draniță: „…ridică steag de năframă gazda (…) și o dă (…) la maistăr când prinde a drănițî” (Papahagi, 1925 : 321). 2. (fig.) A bate pe cineva. – Din draniță (DLRM, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL