1. [DEX '09] DRĂGĂLAȘ, -Ă, drăgălași, -e, adj. Drăguț, grațios, gingaș (ca înfățișare sau comportare). – Drag + suf. -ălaș.
2. [MDA2] drăgălaș, ~ă [At: DOSOFTEI, PS. 265/10 / V: (reg) găgă~ / Pl: ~i, ~e / E: drag + -ălaș] 1 a (Înv; mai ales d. copii, tineri etc., despre înfățișarea sau manifestările lor) Care atrage prin grație, gingășie sau farmec, inspirând dragoste, simpatie etc. Si: atrăgător, drăguț (3), grațios, gingaș, (îvp) drăgăstos (1). 2 a Amabil. 3 a (Pan) Care produce o impresie favorabilă, plăcută sau un sentiment de delectare, de mulțumire. 4 a Care este pe placul cuiva. 5 sm (Reg) Drag (21).
3. [CADE] DRĂGĂLAȘ adj. Drăguț, frumușel, gingaș, nostim: amîndoi erau rumeni la față și ~ în sfiala lor (VLAH.) [drag].
4. [DLRLC] DRĂGĂLAȘ, -Ă, drăgălași, -e, adj. Drăguț, plăcut, frumușel, grațios, gingaș. Cucoanele dinăuntru aveau rochiile, pălăriile și chipurile cele mai drăgălașe. PAS, Z. I 239. Dar această gură ironică... i se păru lui Manolaș, de data aceasta, nespus de drăgălașă. GALACTION, O. I 641. ◊ (Adverbial) Ea-l asculta pe copilaș Uimită și distrasă, Și, rușinos și drăgălaș, Mai nu vrea, mai se lasă. EMINESCU, O. I 175. Cîte flori sînt pe pămînt, Drăgălaș se roagă ele Și la soare și la stele. BELDICEANU, P. 106. ♦ (Rar; substantivat, m.) Iubit, drăguț, drag. Dar Manea cine-mi era?... Drăgălașul fetelor, Iubețul nevestelor. PĂSCULESCU, L. P. 250.
5. [Șăineanu, ed. VI] drăgălaș a. care e drag, care place mult: frumușel, nostim.
6. [Scriban] drăgăláș, -ă adj., pl. f. e. Grațios, plăcut, fărmăcător: față, mișcare drăgălașă. Adv. În mod drăgălaș.
7. [MDA2] găgălaș, ~ă a vz drăgălaș
8. [DOOM 3] drăgălaș adj. m., pl. drăgălași; f. drăgălașă, art. drăgălașa, pl. drăgălașe
9. [DOOM 2] drăgălaș adj. m., pl. drăgălași; f. drăgălașă, art. drăgălașa, pl. drăgălașe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL