Definiție și ce înseamnă drăcuire

1. [DEX '09] DRĂCUIRE, drăcuiri, s. f. Acțiunea de a (se) drăcui. – V. drăcui.

2. [MDA2] drăcuire2 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: drăcui2] Drăcuit2.

3. [MDA2] drăcuire1 sf [At: MACEDONSKI, O. III, 32 / Pl: ~ri / E: drăcui1] Drăcuială.

4. [DLRLC] DRĂCUIRE, drăcuiri, s. f. Acțiunea de a drăcui, ocărîre, blestem. [Popa] ne da... o sută de mătănii spre ispășirea... drăcuirilor și afurisirilor ce nu încetai să ne iasă din gură. MACEDONSKI, O. III 32.

5. [DEX '09] DRĂCUI, drăcui, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) ocărî, a (se) înjura, a (se) blestema (pomenind de dracul) [Prez. ind. și: drăcuiesc.] – Drac + suf. -ui.

6. [MDA2] drăcui1 [At: CARAGIALE, O. I, 195 / Pzi: ~esc, drăcui / E: drac + -ui] 1 vt(a) A blestema (pomenind de dracul) Si: a da dracului, (reg) a drăcălui (1), a drăciui, (rar) a drăcovi, (înv) a drăcuși, (reg) a drămui2 (1). 2 vrr A se înjura pomenind de dracul Si: (reg) a se drăcălui (2).

7. [MDA2] drăcui2 vt [At: DLR ms / Pzi: ? / E: nct] (Buc) A aranja lemnul la răcaș ca să nu se spargă sau să se încâlcească.

8. [CADE] DRĂCUI (-uesc) vb. tr. A da dracului, a înjura pe cineva trimițîndu-l dracului: cocoana se repede jos drăcuind și împingînd pe hamal să meargă mai iute (CAR.) [drac]

9. [DEX '98] DRĂCUI, drăcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) ocărî, a (se) înjura, a (se) blestema (pomenind de dracul) [Prez. ind. și: drăcui] – Drac + suf. -ui.

10. [DLRLC] DRĂCUI, drăcuiesc și drăcui, vb. IV. Tranz. A da dracului, a blestema, a ocărî (pomenind pe dracul). Mă drăcui și mă urăști că-ți spun adevărul? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 307. ◊ Absol. Auzeam cum drăcuiesc cucoanele mergînd... pe urma calabalîcului. CARAGIALE, M. 108.

11. [Scriban] drăcuĭésc v. intr. Blestem întrebuințînd numele draculuĭ. V. tr. Zic cuĭva să se ducă draculuĭ: ĭa nu mă maĭ drăcuĭ pe mine, că pe urmă te’n învăț eŭ minte!

12. [DOOM 3] drăcuire s. f., g.-d. art. drăcuirii; pl. drăcuiri

13. [DOOM 2] drăcuire s. f., g.-d. art. drăcuirii; pl. drăcuiri

14. [DOOM 3] drăcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. drăcui/drăcuiesc, 3 sg. drăcuie/drăcuiește, imperf. 1 drăcuiam; conj. prez. 1 sg. să drăcui/să drăcuiesc, 3 să drăcuie/să drăcuiască

15. [DOOM 2] !drăcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drăcui/drăcuiesc, imperf. 3 sg. drăcuia; conj. prez. 3 să drăcuie/să drăcuiască

16. [DRAM 2021] drăcuí, drăcuiesc, v.t. 1. A invoca diavolul. 2. A blestema, a înjura. – Din drac (DEX, MDA).

17. [DRAM 2015] drăcui, drăcuiesc, vb. tranz. – A invoca diavolul, a blestema, a înjura. – Din drac (< lat. draco „șarpe, balaur; dragon” < vgr. drakon) (DEX, MDA).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro