1. [DEX '09] DRUMEAG, drumeaguri, s. n. Drum îngust. – Drum + suf. -eag.
2. [MDA2] drumeag sn [At: SĂM. II, 437 / V: (reg) ~ac / Pl: ~uri / E: drum + -eag] Drum (1) îngust Si: drumuleț (2), drumușor (2), (reg) drumiț (2), (reg) drumurel (2), (reg) drumuț (2).
3. [DLRLC] DRUMEAG, drumeaguri, s. n. Drum îngust; drumuleț, drumușor. Pe un drumeag de țară porniră trei flăcăi. DEȘLIU, G. 49. Carul intră în cîmpie, pe un drumeag. CAMILAR, TEM. 47. Triglea îl văzuse de departe și-l aștepta la «odaie», în mijlocul drumeagului. SADOVEANU, M. C. 138. – Variantă: drumeac (SANDU-ALDEA, U. P. 59) s. n.
4. [MDA2] drumeac sn vz drumeag
5. [CADE] DRUMEAC, DRUMEAG sbst. Drum îngust, cotit: drumeacul pe care venise el șerpuia printre cele două lanuri (S.-ALD.); oprindu-se în drumeagul de pe marginea lăstarului (BR.-VN.).
6. [DLRLC] DRUMEAC s. n. v. drumeag.
7. [Șăineanu, ed. VI] drumeac n. drum mic sau îngust.
8. [Scriban] drumeác și -eág n., pl. urĭ și ece, ege (d. drum. Cp. cu păteac, rădeac, sfredeleac). Drum îngust: o ĭeĭ pe drumeacu ist părăsit (Șez. 33, 26).
9. [DOOM 3] drumeag s. n., pl. drumeaguri
10. [DOOM 2] drumeag s. n., pl. drumeaguri
11. [MDO] drumeag
12. [IVO-III] drumeac.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL