1. [DEX '09] DRUGHINEAȚĂ, drughinețe, s. f. (Reg.) Drug (de lemn) scurt și gros. – Cf. drug.
2. [MDA2] drughineață sf [At: CREANGĂ, P. 55 / Pl: ~ețe / E: drughină + -eață] (Reg) 1 Drug de lemn scurt și gros. 2 Prăjină. 3 (Prc) Prăjină scurtă de care se leagă găleata la fântână.[1]
3. [CADE] ❍ DRUGHINEAȚĂ (pl. -ețe) sf. Mold. 1 Prăjină scurtă de care e legată găleata la o fîntînă (RV.-CRG.) ¶ 2 Drug scurt și gros: ia o ~ groasă de stejar ... și pîc! la tîmpla dracului (CRG.).
4. [DLRLC] DRUGHINEAȚĂ, drughinețe, s. f. (Mold.) Creangă groasă și scurtă; par. Își stupi în palme, apucîndu-și drughineața de vîrf. CAMILAR, T. 27. Da ce ți-ai luat așa drughineață? Doar nu era să sară nimeni la dumneata! SADOVEANU, O. I 78. Dănilă... ia o drughineață groasă, de stejar, în mînă... și pîc! la tîmpla dracului cea dreaptă. CREANGĂ, P. 55.
5. [Șăineanu, ed. VI] drughineață f. prăjină: o drughineață groasă de stejar CR. [V. drug].
6. [Scriban] drughineáță f., pl. ete (cp. cu drăghinar și truchinar). Nord. Lemn nedespicat (mereu). Prăjină scurtă (ca cea de care e legată cĭutura). – Și durgh- (Șez. 30, 293). V. ghĭonder.
7. [DOOM 3] drughineață (reg.) s. f., g.-d. art. drughineței; pl. drughinețe
8. [DOOM 2] drughineață (reg.) s. f., g.-d. art. drughineței; pl. drughinețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL