1. [Șăineanu, ed. VI] drichea f. lemnișor tăiat pieziș la căpătâie și cu care se joacă copiii: a bate bine drichea. [Origină necunoscută].
2. [Scriban] dríche f. (cp. cu vsl. drĭkolĭ, bețișor). Țurcă, o bucățică de lemn la un joc de copiĭ.
3. [DAR] drichea, drichele, s.f. (reg., înv.) lemnișor tăiat pieziș la ambele capete, cu care se joacă copiii; țurcă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL