1. [DEX '09] DRIBLARE, driblări, s. f. Acțiunea de a dribla și rezultatul ei; dribling. – V. dribla.
2. [MDA2] driblare sf [At: DA ms / Pl: ~lări / E: dribla] 1 (Spt) Depășire a unuia sau a mai mulți adversari, strecurându-se (prin inducerea în eroare) cu mingea sau pucul, fără a permite ca echipa adversă să intre în posesia acesteia sau a acestuia și fără a pasa unui coechipier Si: dribling (1), driblaj (1), (rar) driblat1 (1). 2 (Fam; pgn) Înșelătorie.
3. [DLRLC] DRIBLARE s. f. Acțiunea de a dribla. Driblarea la baschet poate fi executată pe loc sau în mișcare.
4. [DN] DRIBLARE s.f. Acțiunea de a dribla și rezultatul ei; dribling, driblaj. [< dribla].
5. [DEX '09] DRIBLA, driblez, vb. I. Intranz. (Sport) A conduce mingea sau pucul (cu piciorul, mâna, crosa etc.) în așa fel încât să-și înșele adversarul direct și să poată trece de el. ♦ Tranz. A-și înșela și a-și depăși adversarul direct printr-o conducere înșelătoare a mingii sau a pucului. ♦ P. gener. (Fam.) A păcăli, a înșela. – Din fr. dribbler.[1]
6. [MDA2] dribla vt [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: fr dribbler] 1 (Spt) A depăși unul sau mai mulți adversari, strecurându-se (prin inducerea în eroare) cu mingea sau pucul, fără a permite ca echipa adversă să intre în posesia acesteia sau a acestuia și fără a pasa unui coechipier. 2 (Fam; pgn) A înșela.
7. [CADE] * DRIBLA (-lez) vb. intr. ⛹ A trece cu mingea pe lîngă un adversar (la foot-ball) [engl.].
8. [DEX '98] DRIBLA, driblez, vb. I. Intranz. (Sport) A conduce mingea sau pucul (cu piciorul, mâna, crosa etc.) în așa fel încât să-și înșele adversarul direct și să poată trece de el. ♦ Tranz. A-și înșela și a-și depăși adversarul direct printr-o conducere înșelătoare a mingii sau a pucului. ♦ P. gener. (Fam.) A păcăli, a înșela. – Din fr. dribbler.
9. [DLRLC] DRIBLA, driblez, vb. I. Intranz. (Sport) A purta mingea cu multă abilitate, evitînd un adversar care stă în cale. X face greșeala de a dribla prea mult. ◊ Tranz. După ce a driblat pe fundaș, a tras în colțul drept al porții.
10. [DN] DRIBLA vb. I. intr. (Sport) A conduce mingea cu abilitate, avînd un adversar care stă în cale. [< fr. dribbler, cf. engl. dribble].
11. [MDN '00] DRIBLA vb. I. intr. a conduce mingea cu abilitate, executând lovituri scurte cu piciorul (la fotbal), cu mâna (la handbal, baschet), sau cu crosa (la hochei), cu mișcări înșelătoare, pentru a putea evita adversarul. II. tr. a-și înșela, a-și depăși adversarul. ◊ (p. ext.; fam.) a păcăli, a-și înșela (< fr. dribbler, engl. dribble)
12. [DOOM 3] driblare (desp. dri-bla-) s. f., g.-d. art. driblării; pl. driblări
13. [DOOM 2] driblare (dri-bla-) s. f., g.-d. art. driblării; pl. driblări
14. [DOOM 3] dribla (a ~) (desp. dri-bla) vb., ind. prez. 1 sg. driblez, 3 driblează; conj. prez. 1 sg. să driblez, 3 să dribleze
15. [DOOM 2] dribla (a ~) (dri-bla) vb., ind. prez. 3 driblează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL