1. [DEX '09] DRIVE, drive-uri, s. n. Lovitură puternică la tenis, golf și base-ball, care imprimă mingii o viteză și o traiectorie razantă. [Pr.: draiv] – Din engl. drive.
2. [MDA2] drive sn [At: DEX2 / P: draiv / Pl: (rar) ~uri / E: eg drive] (La tenis) Lovitură prin care mingea este expediată cu forță în terenul advers, razant cu plasa.
3. [DEX '98] DRIVE s. n. (La tenis) Lovitură prin care mingea este expediată cu putere în terenul advers, razant cu plasa. [Pr.: draiv] – Din engl. drive.
4. [DN] DRIVE s.n. v. draiv.
5. [MDN '00] DRIVE [pron. DRAIV] s. n. 1. lovitură puternică la tenis, golf și base-ball care imprimă mingii o viteză mare și o traiectorie razantă. 2. (jaz) manieră de execuție prin elan, stimulator, vigoare, forță impulsivă. 3. (psih.) tendință impulsivă, de natură instinctivă. (< engl. drive)
6. [DCR2] drive s. 1985 (cuv. engl.) Drum v. avenue [pron. draiv]
7. [MDA2] draiv sn [At: L. ROM. 1973, 28 / S și: drive / Pl: ~uri / E: eg drive] 1 (Spt) Lovitură puternică prin care mingea este expediată în terenul advers, razant cu plasa, la tenis, golf și base-ball. 2 Interpretare a muzicii de jazz caracterizată prin elan stimulator, vigoare, forță impulsivă.
8. [DN] DRAIV s.n. 1. Lovitură puternică la tenis, golf și base-ball, care imprimă mingii o viteză mare pe o traiectorie razantă. 2. (Jaz) Manieră de execuție caracterizată prin elan stimulator, vigoare, forță impulsivă. [Scris și drive, pl. -vuri. / < engl. drive].
9. [DOOM 3] drive (engl.) [pron. draĭv] s. n., pl. drive-uri [pron. draĭvuri]
10. [DOOM 2] drive (angl.) [pron. draĭv] (drive) s. n., art. drive-ul; pl. drive-uri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL