1. [DEX '09] DRAGARE, dragări, s. f. Acțiunea de a draga; dragaj. – V. draga.
2. [MDA2] dragare sf [At: LTR2 / Pl: ~gări / E: draga] 1-3 Dragaj (1-3).
3. [DLRLC] DRAGARE s. f. (Tehn.) Acțiunea de a draga; dragaj.
4. [DN] DRAGARE s.f. Acțiunea de a draga și rezultatul ei; dragaj. [< draga].
5. [DEX '09] DRAGA, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat. 2. A curăța de mine marine o cale navigabilă. – Din fr. draguer.
6. [MDA2] draga vt [At: ANTIPA, P. 271 / Pzi: ~aghez / E: fr draguer] 1 (Fșa; c.i. cursuri de ape, canale, porturi etc.) A săpa cu ajutorul dragelor (1) fundul unei ape și a îndepărta materialul rezultat în vederea înlesnirii navigației, a executării unor lucrări etc. 2 A curăța de mine marine o cale navigabilă.
7. [DLRLC] DRAGA, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga sub apă și a scoate materialul săpat cu ajutorul acesteia. 2. A curăța de mine o cale navigabilă.
8. [DN] DRAGA vb. I. tr. 1. A săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. A curăța de mine o cale navigabilă. [< fr. draguer, it. dragare].
9. [MDN '00] DRAGA vb. tr. 1. a săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. a curăța de mine o cale navigabilă. (< fr. draguer)
10. [DCR2] draga vb. I (franțuzism; fig.) A agăța (de obicei femei) ◊ „În Franța, [X] draghează și este mulțumit de izbânzile sale sexuale.” Lit. 2022/94 p. 5 (din fr. draguer, it. dragare; DMN 1969, PN, DFAP 1978)
11. [Scriban] * draghéz, a -gá v. tr. (fr. draguer). Curăț de nomol saŭ de nisip: a draga un rîŭ.
12. [DOOM 3] dragare s. f., g.-d. art. dragării; pl. dragări
13. [DOOM 2] dragare s. f., g.-d. art. dragării; pl. dragări
14. [DOOM 3] draga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. draghez, 3 draghează; conj. prez. 1 sg. să draghez, 3 să dragheze
15. [DOOM 2] draga (a ~) vb., ind. prez. 3 draghează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL