Definiție și ce înseamnă dragaică

1. [DEX '09] DRĂGAICĂ, (I 3, 4, 5, II) drăgaice, s. f. I. 1. Sărbătoare populară închinată coacerii holdelor (la 24 iunie); Sânziene. 2. (Art.) Dans popular jucat mai ales la Drăgaică (I 1); melodie după care se execută acest dans. ◊ Expr. A sări (sau a juca) drăgaica = a sări ca un nebun, a fi neastâmpărat. 3. Fiecare dintre fetele care (îmbrăcate bărbătește) execută drăgaica (2). 4. Târg care se ține la 24 iunie; p. gener. târg. 5. (La pl.) Zâne rele despre care se crede că i-ar sluți pe oameni; iele. II. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare; sânziană (Galium verum). – Din bg. dragaika.

2. [MDA2] drăgaică sf [At: ALEXI, W. / V: (reg) ~ăda~, ~găi~ / Pl: ~ice, (rar) ~ici / E: bg драгайка] 1 Sărbătoare populară închinată coacerii recoltelor (la 24 iunie) Si: Sânziene. 2 Sărbătoare religioasă închinată nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. 3 (Art) Vechi dans popular românesc, jucat la drăgaică (1) de un grup de patru sau șase fete care evoluează în monom. 4 (Art) Melodie după care se dansează drăgaica (3) 5 (Pop; îe) A sări (sau a juca) ~a A fi neastâmpărat. 6 (Reg; îe) A se încinge (sau a se întărâta) ~a A se lua la ceartă. 7 (Îae) A se îndrăgosti. 8 (Pop) Numele dat fiecăreia dintre fetele frumoase alese la drăgaică (1) care (îmbrăcate bărbătește) execută dansul drăgaica (3). 9 (Pop) Paparudă. 10 (Pop) Târg care se ține la 24 iunie sau la 20 iulie. 11 (Pop; pgn) Târg. 12 (Reg) Nedeie. 13 (Pop; lpl) Zâne rele care dezlănțuie furtuni și care îi sluțesc pe oameni Si: iele, rusalii, șoimane. 14 (Bot; pop) Sânziană (Galium verum). 15 (Bot; reg) Sânziene de grădină (Solidago canadensis). 16-17 (Bot; reg) Sulfină (Meliotus officinalis și Meliotus albus).

3. [CADE] DRĂGAICĂ I. sf. 1 📆 Numele popular al sărbătorii din 24 Iunie (Nașterea Sfîntului Ioan Botezătorul), Sînziene ¶ 2 Numele unui dans popular care se joacă mai ales în această zi; de aci a juca sau a sări drăgaica, a sări ca un nebun: nici n’apuci a muri bine, și ei încep a giuca drăgaica (ALECS.); ce-ați pățit de săriți drăgaica prin casă? (ALECS.) ¶ 3 🌿 Plantă cu flori galbene-aurii, frumos mirositoare, numită și sînziene, din care se fac buchete și se împletesc cununi în ziua de 24 Iunie, care apoi se pun la ferestre, la poartă, etc. spre a feri pe ai casei de rele și a le aduce noroc (🖼 1891) (Galium verum): drăgaica stufoasă răspîndea, pripită de soare, un miros ca floarea de teiu (DLVR.). II. DRĂGAICELE sf. pl. 🔱 Ⓟ Ielele, vîntoasele, etc., niște zîne rele, nemilostive, care pocesc pe oameni: noaptea, toate stihiile năpădesc pe mine: strigoii, moroii... drăgaicele (ALECS.).

4. [DEX '98] DRĂGAICĂ, drăgaice, s. f. I. 1. Sărbătoare populară închinată coacerii holdelor (la 24 iunie); Sânziene. 2. Dans popular, jucat mai ales la Drăgaică (I 1); melodie după care se execută acest dans. ◊ Expr. A sări (sau a juca) drăgaica = a sări ca un nebun, a fi neastâmpărat. ♦ Fiecare din fetele care (îmbrăcate bărbătește) execută acest dans. 3. Târg care se ține la 24 iunie; p. gener. târg. 4. (La pl.) Zâne rele despre care se crede că ar sluți pe oameni; iele. II. Plantă erbacee cu fructe lungi și înguste și cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare; sânziană (Galium verum) – Din bg. dragaika.

5. [DLRLC] DRĂGAICĂ, drăgaice, s. f. I. 1. Numele popular al sărbătorii religioase de la 24 iunie; sînziene. Mă prinde furia și-mi urlă capul ca apele la drăgaică. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 163. 2. Dans popular jucat la această sărbătoare. ◊ Expr. (Despre copii) A sări sau a juca drăgaica = a sălta, a fi neastîmpărat, a sări ca un nebun. Da ce-ați pățit de săriți drăgaica prin casă? ALECSANDRI, T. I 218. Am rămînea de capu nostru ș-am giuca drăgaica pin curte. id. ib. 336. ♦ Fiecare din cele patru fete care, îmbrăcate bărbătește, execută acest dans. 3. Tîrg sau iarmaroc care se ține la 24 iunie, p. ext. bîlci. Dacă ai tutun, îți dau eu foiță. – Doar să vînd pe taica la drăgaică. D. ZAMFIRESCU, R. 118. 4. (La pl.; în superstiții) Zîne rele care pocesc pe oameni; iele. Noaptea... toate stihiile năpădesc pe mine... strigoii, moroii... drăgaicele. ALECSANDRI, T. 616. II. (Munt.) Plantă erbacee cu frunze înguste, cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare, care crește prin livezi (Galium verum); sînziană. Pe aceste coaste... cresc aglicele, drăgaica, romînița. GALACTION, O. I 344. Drăgaica stufoasă răspîndea... un miros ca floarea de tei. DELAVRANCEA, S. 59.

6. [Șăineanu, ed. VI] drăgaică f. 1. ziua nașterii sf. Ioan Botezătorul (24 Iunie): la Drăgaică se țin bâlciurile din Buzău și Mizil; 2. numele celei mai frumoase dintre fetele țărance aleasă la această sărbătoare și hora plină de vioiciune jucată de acele fete; 3. plantă cu florile galbene aurii și plăcut mirositoare, din care se fac buchete în ziua de Drăgaică: ele se pun la ferestre, la poartă și chiar pe case ca aducătoare de noroc și ca prezervativ în contra relelor (Gallium verum). [Derivat din dragă: în Muntenia: drăgaică, în Moldova sânziene (v. această vorbă)].

7. [Scriban] drăgáĭcă f. pl. (est) aĭce și (vest) ăĭcĭ (bg. dragaĭka). Epitetu celeĭ maĭ frumoase fete alese la o horă cîmpenească (est). Horă jucată de fete cu această ocaziune. Sînziene, numele sărbătoriĭ nașteriĭ sfîntuluĭ Ion Botezătorul (24 Iuniŭ), cînd se ține bîlcĭ, la Buzăŭ, la Mizil și aiurea și se obișnuĭește a se expune hainele de ĭarnă la aer și a se presăra în ele drăgaĭcă (plantă) ca să le ferească de moliĭ. Un fel de zînă rea (V. rusalie). O plantă rubiacee cu florĭ galbene auriĭ care se poartă la 24 Iuniŭ (galium verum). – În vest: la, în Drăgaĭcă, al Drăgăĭciĭ, în est la, în Drăgaĭcă, al Drăgăĭciĭ (pop. Dra-).

8. [MDA2] dragaică sf vz drăgaică

9. [MDA2] drădaică sf vz drăgaică

10. [MDA2] drăgăică sf vz drăgaică

11. [CADE] IOAN, Ⓟ ION npr. m. 1 (P): A vorbit și nea ~, se zice cînd se amestecă cineva în vorba altora și spune o prostie ¶ 2 ⛪ Sfîntul ~ Botezătorul, Ⓟ Sînt-Ion, sărbătoare a bisericii creștine prăznuită la 7 Ianuarie; Nașterea Sfîntului ~ Botezătorul, Ⓟ Sînziene sau Drăgaica, sărbătoare prăznuită la 24 Iunie ¶ 3 🌿 FLOAREA-SFÎNTULUI- ~ = DRĂGAICĂ 1; – IARBA-SFÎNTULUI- ~ IARBĂ [vsl. < gr.].

12. [Scriban] dragáĭca mold. îld. drăgaĭca.

13. [DOOM 3] drăgaică (persoană; târg; plantă) (desp. -gai-) s. f., g.-d. art. drăgaicei; pl. drăgaice

14. [DOOM 2] !drăgaică (persoană, târg, plantă) (-gai-) s. f., g.-d. art. drăgaicei; pl. drăgaice

15. [DOOM 3] drăgaica (dans) (desp. -gai-) s. f. art., neart. drăgaică, g.-d. art. drăgaicei

16. [DOOM 2] !drăgaica (dans) (-gai-) s. f. art., neart. drăgaică, g.-d. art. drăgaicei

17. [DOOM 2] !Drăgaica (sărbătoare) (-gai-) s. propriu f., g.-d. Drăgaicei

18. [DTM] drăgaică, sărbătoare populară din ciclul primăvară-vară, practicat în zonele trascarpatice, la 24 iunie. A fost atestată de D. Cantemir. Un grup de fete, îmbrăcate în costume speciale, împodobite cu cununi de d., cu coliere la gât și la mâini, cu lenjerie de copil mic, își aleg o „mireasă” și un „mire” – numit „Drăgan”. Obiceiul sărbătorește maturizarea recoltei și se desfășoară în mai multe „acte”: împodobirea D., pornirea în alai pe ulițe și pe holde „cu mâinile întinse și cu basmalele fluturând în vânt” (Cantemir), cântecul și jocul pe la case și pe străzi, darul. Jocul* d. presupune o mare pricepere (se poartă bastoane sau săbii; în trecut și secere – Hasdeu) și este acompaniat de fluier*. Un „steag” asemenea celui al călușarilor*, purtat de un băiețel, le însoțește pretutindeni. La răspântii se fac lupte, când se întâlnesc două grupe de d. Numărul d. variază: când sunt patru una este „mireasa”, alta „gărgălanci” și două „schimbătoare” (Hasdeu). Textul poetic descrie bucuria pentru începerea strângerii recoltei, urări de sănătate și belșug, adeseori versuri finale satirice. Melodia, în pentatonic* I (pur sau evoluat) are formă fixă ternară* (ABBc), în ritm viu, binar* aksak [al doilea timp alungit – v. sistem (II, 6)]. Melodia vocală este urmată de 2-3 dansuri vechi locale. În elementele sale esențiale, obiceiul se înrudește cu „Ispasul” din Transilvania și cu obiceiuri agrare ale altor popoare europ. și extraeurop. Astăzi, d. se mai păstrează în câteva sate din Teleorman; a fost preluată, datorită valorii artistice și spectaculoase a dansului și cântecului, de echipele artistice de amatori.

19. [DFL] GALIUM L., DRĂGAICA, SÎNZIENE, fam. Rubiaceae. Gen originar de pe tot globul cca 298 specii, erbacee, majoritatea perene, glabre sau păroase, cu ramuri delicate, erecte, pe sol sau agățătoare. Frunze obovat-lanceolate, lanceolate, îngust-liniare, dispuse cîte 4-12, în verticil. Flori galbene, albe sau verzui, rareori purpur (caliciul foarte scurt, 4 petale fidate, 4 stamine, rar 3 stile, ovar cu 2 loji), în umbele, panicule terminale, cime axilare, plăcut mirositoare. Fruct uscat.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro