1. [MDA2] draconian, ~ă a [At: PROT. – POP., ap. DLR ms / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr draconien] (Înv) Draconic (1).
2. [CADE] * DRACONIAN, * DRACONIC adj. De o severitate excesivă, foarte aspru (ca legile lui Dracon) [fr. draconien].
3. [Șăineanu, ed. VI] draconian a. de o severitate excesivă (ca legile lui Dracon).
4. [Scriban] * draconíc, -ă adj. (d. Dracone, un legislator sever în vechea Atenă, ca platonic d. Platone). Al luĭ Dracone: codu draconic pedepsea cu moartea orĭ-ce furt. Fig. Foarte sever: legĭ draconice. Adv. În mod draconic. – Și draconian.
5. [CECC] Draconic – Rădăcina cuvîntului ar putea să ne inducă în eroare. E adevărat că acest cuvînt are înțeles de „al dracului” (măsuri severe, legi aspre). Etimologia lui însă este cu totul alta. Cuvîntul vine de la Dracon, primul legiuitor grec, care a trăit în secolul al VII-lea î.e.n. și pentru că legile lui au fost scrise – cum s-a zis – „cu sînge, nu cu cerneală”, deoarece prevedeau pedeapsa cu moartea pentru aproape toate delictele, expresia de „draconic” sau „draconian” a început să fie aplicată cu sensul de „excepțional de drastică”, de o „asprime excesivă” ș.a.m.d. Exemplu: „Măsura draconică n-a ținut mult, populația era amenințată să moară de foame” (Jean Bart, în romanul Europolis). IST.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL