1. [MDA2] dorângă sf [At: H IX 84 / V: ~ran~, ~rin~, ~run~, dăr~ / Pl: ~ngi / E: mg dorong, srb doronga] (Olt; Ban) 1 Prăjină pe care se atârnă haine, țoale etc., așezată sub streașină, în tinda casei sau lângă cuptor. 2 Par pentru cărat hârdaie. 3 Prăjină pentru legat carul. 4 (Lpl) Bucăți de lemn prinse de căpriori pentru a le mări rezistența. 5 Penis.
2. [MDA2] dărână2 sf vz dorângă
3. [MDA2] dărângă sf vz dorângă
4. [MDA2] dorangă sf vz dorângă
5. [MDA2] doringă sf vz dorângă
6. [MDA2] dorungă sf vz dorângă
7. [MDA2] torungă sf vz dorângă
8. [CADE] DĂRÎNA² 👉 DORÎNGĂ.
9. [CADE] DORÎNGĂ (pl. -gi) sf. Olten. 1 Par, prăjină de purtat hîrdăul (CIAUȘ.) ¶ 2 Prăjină lungă pe care se întinde rufele și care se pune de obiceiu sub streașina casei [srb. doronga, modificat după părîngă].
10. [DLRLC] DORÎNGĂ, dorîngi, s. f. Prăjină fixată în interiorul caselor țărănești sau sub streașină, pe care se atîrnă rufe sau alte obiecte; culme (3). ♦ Prăjină cu care se poartă de către două persoane un hîrdău; părîngă.
11. [DLRM] DORÎNGĂ, dorîngi, s. f. (Reg.) Culme (3). ♦ Prăjină care servește la transportarea unui hîrdău de către două persoane sau care servește la întinsul rufelor. – Magh. dorong.
12. [Scriban] dorîngă f., pl. ĭ (ung. dorong, durung, prăjină, rudă. V. drug). Olt. Prăjina pe care se întind rufele și haĭnele în casă. Părîngă, cĭobîrnac. V. tarîngă.
13. [DER] dorîngă (dorîngi), s. f. – (Olt.) Prăjină. Sb. doronga, încrucișat cu părîngă (Candrea). După Scriban, din mag. dorong, care provine tot din sb.
14. [Onomastic] Dorîngă v. Darîngă 2.
15. [DAR] dorângă, dorângi, s.f. (reg.) prăjină de întins rufele.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL