1. [MDA2] donicuță sf [At: H XVIII, 100 / Pl: ~țe / E: doniță + -(c)uță] 1-2 (Șhp) Donicioară (1-2). 3 (Reg) Vas în care se ține cheagul la stână. 4-5 Conținutul unei donicuțe (1, 3).
2. [CADE] ❍ DONICUȚĂ (pl. -țe) sf. Trans. 🏺 = DONICIOARĂ: Și cu vin din donicuțe (IK.-BRS.).
3. [DLRLC] DONICUȚĂ, donicuțe, s. f. Donicioară. Fetele care-s frumoase Nu se țin cu prune grase, Ci cu vin din donicuțe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 432.
4. [DLRM] DONICUȚĂ, donicuțe, s. f. (Rar) Donicioară. – Din don[iță] + suf. -ic-uță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL