1. [MDA2] domoi1 v vz dumăi
2. [MDA2] domoi2 v vz domăi
3. [Scriban] dómoĭ și -ésc V. dumăĭ.
4. [MDA2] domăi [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~moi, (înv) dum~, ~ăni / Pzi: ~esc, domăi / E: ns cf srb dumati] (Îvp) 1-2 vi, vrr A șușoti (pe întuneric), punând la cale ceva. 3 vrr A se sfătui. 4 vi A spune ceva în taină. 5 vt A convinge pe cineva.
5. [MDA2] domăni v vz domăi
6. [CADE] ❍ DOMĂI (-ăesc, -ăiu), DOMOI (-oesc), ‡ DUMĂI (-ăesc) vb. tr. și refl. A vorbi, a sta de vorbă, a se sfătui; a pune la cale: ce e de făcut, voinice? se domăie într’o zi cu el fetișcana (R.-COD.); aprind focuri prin scorburi de fag și domoesc mai una, mai alta, pînă răsare luna (LUNG.); și cu înțelepții nu se va dumăi (BIBL.) [srb. d u m a t i, rus. d u m a t ĭ, etc.].
7. [CADE] DUMĂI 👉 DOMĂI.
8. [Scriban] dómăĭ și -ésc V. dumăĭ.
9. [Scriban] dúmăĭ, dómăĭ și dómoĭ saŭ -ésc (vest) v. tr. și refl. (rus. dúmatĭ, a crede, a socoti, dúma, glnd. sfat, d. got. dôms, judecată; sîrb. dúmati). Vest. Mă sfătuĭesc, conversez.
10. [DER] domăi (-ăi, -it), vb. – 1. A discuta a sfătui, a dezbate. – 2. A pălăvrăgi. – Var. domoi, dumăi. Sl. (sb., rus.) dumati (Tiktin; Candrea); cf., sb., rus. duma „senat, dumă” › rom. dumă. Este evidentă încrucișarea cu mormăi, sau cel puțin o interpretare expresivă. De aceeași origine, duma, s. f. (în expresia a da duma „a mitui”), din țig. duma „cuvînt” (cf. Graur, BL, IV, 198; Juilland 164); semantismul presupune fazele „am vorbit cu el” › „l-am plătit”. Altă explicație mai puțin plauzibilă la Juilland.
11. [DAR] dumăi, dumăiesc, vb. IV (reg.) a discuta, a conversa.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL