1. [DEX '09] DOMESTICIT, -Ă, domesticiți, -te, adj. Îmblânzit. – V. domestici.
2. [MDA2] domesticit2, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, Î. II, 70 / Pl: ~iți, ~e / E: domestici] 1 (D. animale) Îmblânzit. 2 (D. terenuri) Cultivat (1-3). 3 (Fig) Care a devenit mai potolit, mai sociabil.
3. [MDA2] domesticit1 sn [At: MDA ms/ Pl: (rar) ~uri / E: domestici] 1-3 Domesticire (1-3).
4. [DLRLC] DOMESTICIT, -Ă, domesticiți, -te, adj. (Despre animale) Îmblînzit. În privirea ei... are, mai ales acum, liniștea unui leopard domesticit. CAMIL PETRESCU, T. III 75. ◊ Fig. Sta, ticăloasă, mititică, domesticită, subt umbra tatălui și domnului său. SADOVEANU, Z. C. 326.
5. [DEX '09] DOMESTICI, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obișnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ◊ Refl. Cerbul s-a domesticit. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din domestic.
6. [MDA2] domestici [At: MARIAN, O. II, 397 / V: (înv) dum~, ~stnici / Pzi: ~cesc / E: domestic] 1-2 vtrp (C.i. animale) A îmblânzi. 3-4 vtrp (C.i. pământ) A cultiva (1-3). 5-6 vtr (Fig) A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil.
7. [MDA2] domestnici v vz domestici
8. [CADE] * DOMESTICI (-icesc) vb. tr. și refl. A (se) face domestic, a (se) îmblînzi.
9. [DLRLC] DOMESTICI, domesticesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un animal) A obișnui să trăiască pe lîngă casă; a îmblînzi. Ne spunea că... nu este cal pe care să nu-l domesticească. BOLINTINEANU, O. 429. ◊ Refl. pas. Se simțea neputincioasă ca un vultur cu aripile tăiate, domesticit de nevoie. CAMIL PETRESCU, N. 137.
10. [DN] DOMESTICI vb. IV. tr., refl. A (se) face domestic; a (se) îmblînzi. [Cf. fr. domestiquer].
11. [MDN '00] DOMESTICI vb. tr., refl. a (se) face domestic; a (se) îmblânzi. (< fr. domestiquer)
12. [Șăineanu, ed. VI] domesticì v. a face domestic, a îmblânzi.
13. [Scriban] * domesticésc v. tr. (d. domestic). Fac domestic, îmblînzesc.
14. [DOOM 3] domestici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domesticesc, 3 sg. domesticește, imperf. 1 domesticeam; conj. prez. 1 sg. să domesticesc, 3 să domesticească
15. [DOOM 2] domestici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domesticesc, imperf. 3 sg. domesticea; conj. prez. 3 să domesticească
16. [GER] domestici CADE consderă acest verb ca derivat romînesc de la domestic, iar pe acesta din urmă, ca neologism împrumutat, din franțuzește. La fel DLRM, TDRG, ca de obicei mai corect, introduce în discuție forma dumesnici, atestată în limba veche, alături de alte forme vechi ca dumestici etc. Mi se pare sigur că domestici nu e format direct pe baza neologismului domestic, deoarece ne-am aștepta în acest caz la a domestica (cf. fr. domestiquer, it. domesticare). În vremea cînd au fost introduse masiv elemente romanice occidentale, imensa majoritate a verbelor împrumutate în romînește au fost repartizate conjugării I. Verbul de conjugarea a IV-a domestici este fără îndoială romînesc, chiar și fără să facem apel la paralela sălbătici. El a circulat sub forma normală dumesnici, iar cînd a apărut neologismul domestic s-a produs numai o adaptare fonetică a verbului, astfel încît să dea impresia că e derivat de la cuvîntul nou. E interesant de constatat că la bază avem un cuvînt de origine latină (dumeastec < lat. domesticus), slavizat (dumesnic, sub influența v. sl. домашънъ, домаштънъ), ar derivatul lui, de tip slav, a fost apoi romanizat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL