1. [MDA2] dumesnicie sf [At: ASACHI, S. L. II, 110 / V: dom~ / Pl: ~ii / E: dumesnici + -ie] (Înv) Domesticire.
2. [DLRLC] DUMESNICIE s. f. (Învechit) Stare în care se află un animal domestic, însușirea de a fi domestic. (Atestat în forma domesnicie) Înlesnirea cu care prinseră această pasăre, domesnicia și neînspăimîntarea ei... făcură ca ostașii să privească această întîmplare ca o minune. BĂLCESCU, O. II 105. – Variantă: domesnicie s. f.
3. [DLRM] DUMESNICIE s. f. (Înv.) Starea în care se află un animal domestic, însușirea de a fi domestic. [Var.: domesnicie s. f.] – Din dumesnic + suf. -ie.
4. [Scriban] dumesnicíe f. (d. dumesnic). Vechĭ. Domesticitate.
5. [MDA2] domesnicie sf vz dumesnicie
6. [DLRLC] DOMESNICIE s. f. v. dumesnicie.
7. [Șăineanu, ed. VI] domesnicie f. stare domesticită, blândețe: domesnicia acestei păsări BĂLC.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL