1. [MDA2] domesnic, ~ă a vz dumesnic
2. [CADE] DOMESNIC... 👉 DUMESNIC...
3. [Șăineanu, ed. VI] domesnic a. domestic, blând: au venit sălbaticii să împace domesnicii PANN. [V. dumesnic].
4. [Scriban] domésnic V. dumesnic.
5. [DEX '09] DUMESNIC, -Ă, dumesnici, -ce, adj. (Înv.; despre animale) Domestic (1). – Lat. domesticus (sub influența sl. domaštĭnŭ).
6. [MDA2] dumesnic, ~ă a [At: PRAV. 34 / V: (înv) ~stn~, (reg) ~eșn~, (îrg) dom~, (înv) domestn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat domesticus cf vsl домастиноу] (Înv) 1 (Reg; d. animale) Domestic. 2 (D. mâncăruri) Care e preparată din carne de animal domestic. 3 (D. oameni) Civilizat. 4 (Pex; d. oameni) Blând. 5 (Reg; d. animale) Care nu se sperie Si: blând. 6 Casnic. 7 (Pex) Familial. 8 (Reg; d. pământ) Cultivat. 9 (Reg; d. plante) Roditoare. 10 (Reg; d. iarbă) Fragedă.
7. [MDA2] dumestnic, ~ă a vz dumesnic
8. [MDA2] dumeșnic, ~ă a vz dumesnic
9. [CADE] † DUMESNIC, † DOMESNIC adj. 1 Domestic, îmblinziț (despre animale): cela ce va fura găini, gîște și alte pasări domesnice... a treia oară să-l spînzure (PRV.-LP.); au turburat toate viețuitoarele dumesnice pre cîmp (ȚICH.); Chiar bivolii dumesnici de el se răzlețesc (ALECS.) ¶ 2 ‡ Blînd, (despre oameni) ¶ 3 Bucov. 🚜 Pămînt dumesnic, pămînt gras; iarbă dumesnică, iarbă fragedă [lat. domĕstĭcus, influențat de vsl. domaštĭnŭ].
10. [CADE] ‡ DUMESTEC, -TIC..., DUMESTNIC... = DUMESNIC...: cela ce va fura găini, gîște și alte pasări domestice... a treia oară să-l spinzure (PRV.-MB.).
11. [DLRLC] DUMESNIC, -Ă, dumesnici, -e, adj. (Învechit) Domestic. Chiar bivolii dumesnici de el se răzlețesc. ALECSANDRI, la TDRG. Caprele nu fug de vite, îs mai dumesnice. ȘEZ. VII 180.
12. [Șăineanu, ed. VI] dumesnic (domesnic) a. îmblânzit: chiar bivolii dumesnici de el se răslățesc AL. [Cf. lat. DOMESTICUS, influențat de sinonimul slav DUMAȘĬNĬ].
13. [Scriban] dumésnic, -éstnic și -estic, -ă adj. (lat. dǒmĕsticus, infl. și de vsl. domaštĭnĭ, domašĭnĭ, domestic). Vechĭ. Domestic. Fals domesnic la uniĭ autorĭ modernĭ.
14. [DOOM 2] dumesnic (înv.) adj. m., pl. dumesnici; f. dumesnică, pl. dumesnice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL