1. [CADE] ❍ DOLFAN sm. Trans. (BUD.) 1 Om de frunte ¶ 2 Bogătaș, om avut [comp. vsl. dolŭfinŭ „delfin” și, în ce privește înțelesul, fr. dauphin în „prinț moștenitor”].
2. [CADE] DOLOFAN adj. 1 Gras, durduluiu: coana Măndița, ~ă și roșie la obraz ca o căpșună (GRL.); mai adesea în expresiunea: un ~ de copil, un copil voinic, gras ca un pepene: născu un ~ de copil, sănătos și voinic (ISP.) ¶ 2 pr. ext. Plin, îndesat, doldora: înmiit e de folosit Rumânu, cînd are punga ~ din păstrare și din muncă (JIP.) [comp. DOLFAN].
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL